Capitală (și cel mai mare oraș)		Paris
Limbi oficiale		Franceza
Sitem politic		Republică unitară semi-prezidențială
-	Preşedinte	Nicolas Sarkozy (UMP)
-	Prim - ministru	François Fillon (UMP)
Legislație		Parlament
-	Camera Superioară	Senat
-	Camera Inferioară	Adunarea Națională
Suprafață
-	Total	674,843 km² (locul 41) 260,558 mile pătrate
Populație
	(2011 estimare)
-	Total	65,821,885 (locul 20)
-	Franța Metropolitană	63,136,180 (locul 22)
-	Densitate	116/km² (locul 89) 301/mile pătrate
PIB (PPC)		2010 estimare
-	Total	$2.582 miliarde
-	Pe cap de locuitor	$41,018
Monedă		Euro (EUR)
Se conduce pe		dreapta
Domeniu Internet		.fr
Prefix telefonic		33
Limbi: Franceza 100%, în declin rapid de limbi și dialecte regionale (Provencal, Bretona, Alsacian, Corsicana, Catalana, Basca, Flamanda).

Asigurări de sănătate speciale

Urgenţe

Servicii medicale

Costuri medicale

Opţiunile de cazare

Toţi cetăţenii străini care intră şi locuiesc pe teritoriul francez trebuie să fie în posesia unei vize de intrare şi de şedere valabilă, dacă nu sunteţi scutit de la această cerinţă.

Noua lege a imigraţiei şi integrării din Franța, adoptată la 25 iulie 2006, are drept scop de a revizui sistemul de imigraţie al Franţei oferindu-i guvernului noi puteri pentru a încuraja migrarea lucrătorilor cu înaltă calificare, pentru a lupta împotriva migraţiei ilegale mai eficient, şi a limita imigraţia familiilor.

“Carte de Séjour” / Permis de ședere

Dreptul unei persoane de a trăi şi a lucra în Franţa, depinde de cetăţenia lor, după cum urmează:

Cetățenii din Uniunea Europeană (UE) şi Spaţiul Economic European (SEE): Toţi cetăţenii UE, cetăţenii SEE şi membrii familiilor acestora au dreptul de a trăi şi a lucra în Franţa fără un permis de ședere sau de muncă.
Cetățenii din afara Uniunii Europene: O Carte de Séjour, de asemenea, cunoscută ca un Titre de Séjour, este un permis de şedere cerut de legislaţia franceză pentru orice cetăţean din afara Uniunii Europene care vrea să locuiască în Franţa pentru o perioadă mai mare de trei luni.

ATENȚIE!

Soţul/soția şi membrii de familie non-EU/EEA al unui cetăţean UE în Franţa au aceleaşi drepturi ca un cetăţean UE de a trăi în Franţa, cu toate acestea în termen de două luni de la sosirea în ţară trebuie să aplice pentru un permis de şedere (Carte de Séjour) şi nu vor avea toate drepturile oferite cetăţenilor UE / SEE în Franţa. "Membrii de familie" sunt soţul, copiii sub 21 de ani (şi părinţii dependenți, în anumite circumstanţe).

Înregistrarea cetățenilor UE care vin în Franţa

Următoarele norme care afectează înregistrarea (enregistrement des citoyens européens) cetățenilor UE nou-veniți în Franţa sunt introduse:

Dacă este necesară înregistrarea:

• Raportați la Mairie (Primărie) din comuna de reşedinţă (prezentați dovezi de ID şi adresă) în termen de trei luni de la sosirea în Franţa.

• Vizita este înregistrată şi o "chitanță" (attestation d'enregistrement) se eliberează imediat

O chitanţă emisă de către Mairie (Primărie) serveşte ca o înregistrare a reşedinţei; dacă nu v-ați înregistrat, veți fi considerat să fi avut reşedinţa în Franţa pentru mai puţin de trei luni. Înregistrarea este în proces de a deveni obligatorie şi când va deveni, străinii care nu se vor înregistra la Primăria locală (Mairie) pot fi amendaţi.

Permis de şedere pentru cetățeni UE (lucrător salariat / pe cont propriu)

Acest lucru este opţional! Depunerea cererii pentru un permis de şedere (titre / carte de séjour) este permisă, dar nu este obligatorie. Cardul emis este valabil pentru o perioadă de până la cinci ani.

Cererea poate fi depusă la Prefecture, Sous-prefecture, Mairie sau secţia locală de poliţie, locaţia variază în funcţie de regiune (întrebați la Prefectură), nu există nici o taxă.

Documente necesare:

• Document național de identitate sau paşaport valabil

• Dovada de muncă (declaraţia de la angajator), sau o dovadă a înregistrării activităților pe cont propriu

Membri de familie UE al unu cetățean UE

Membrii familiei sunt: soţul, copiii sub 21 ani şi părinţii, numai în cazul în care sunt dependenți. Acest lucru se aplică, indiferent de naţionalitatea membrilor familiei.

Copiii şi părinţii cetăţenilor UE care sunt înşişi cetăţeni UE şi se stabilesc în Franţa, trebuie să aibă, de asemenea, act de identitate valabil (sau copiii trebuie să apară pe paşaportul unui părinte). Fiecare membru al familiei trebuie să fie înregistrat la Mairie (Primărie) în termen de trei luni de la sosire. Nu există nici o cerinţă legală de a aplica pentru un permis de şedere.

Membri de familie non-UE al unui cetățean UE

Soţul non-UE şi copiii sub 21 de ani al unui cetăţean UE în Franţa au dreptul de a trăi şi de a lucra în ţară, dar au nevoie de un permis de şedere (Carte de Séjour). Aceste drepturi sunt acordate și părinților dependenți, dar cerinţele pentru a demonstra dependenţa sunt complexe (solicitați informaţii de la Ambasada Franţei înainte de plecare).

Cererea pentru rezidenţă trebuie să fie depusă la Prefectură, în termen de două luni de la intrarea în în Franţa. O chitanță (récépissé) este emisă la cerere şi un permis de ședere cu drept de muncă (CE membre de famille, toutes activités professionnelles) este trimis în termen de şase luni de la aplicare. Permisul este valabil pentru o perioadă de până la cinci ani, și trebuie să fie reînnoit cu cel puţin două luni înainte de data expirării. Se eliberează gratuit.

ATENȚIE!

După cum este menționat mai sus, sunt implimentate modificări în present și procedura de aplicare pentru un permis de ședere poate devein mai complicată.

Documente necesare (originale și cel puțin 2 copii):

Documente care permit intrarea în Franţa (pașaport și viză)
Document care atestă relaţia de familie (certificat de căsătorie, certificate de naștere)
Dovada locuinței (facturile pentru utilităţi, chitanța pentru chirie sau o declaraţie de către un membru al familiei care are reşedinţa legală în Franța
Dovada de muncă a cetățeanului UE, a membrilor familiei, sau dovada de resurse financiare şi de asigurări de sănătate

Următoarele pot fi, de asemenea, necesare:

Detaliile părinţilor, şi numele de fată al mamei vor fi solicitate; aveți informaţiile pregătite
Pașaportul membrilor familiei a cetățeanului UE (şi fotocopii)
Traducerile certificatelor de naştere şi de casatorie, care nu sunt în limba franceză
Două plicuri ştampilate, și auto-adresate sunt uneori, dar nu întotdeauna, necesare

Definiţii de şedere pentru cetăţenii UE

Străini în Franţa sunt fie actif – care lucrează, sau inactif – care nu lucrează. Normele se aplică diferit pentru fiecare set şi sunt definite după cum urmează:

Actif: Oricine care primeşte un venit în Franţa de la locul de muncă în calitate de salariat sau lucrător pe cont propriu.
Inactif: Oricine care nu este implicat în activităţi economice, nu este angajat sau nu desfăşoară o activitate independentă în Franţa. Ei sunt clasificați ca inactif, indiferent dacă aceştia primesc venituri din interiorul sau din afara Franţei (de la o pensie, investiţii sau alte surse).

Actif: drepturile de şedere

Cetăţenii UE au aceleaşi drepturi la muncă şi protecţia muncii ca un cetăţean francez. Pentru a exercita aceste drepturi, un cetăţean UE actif trebuie să fie dovedească că are un loc de muncă.

Acest lucru necesită: o dovadă de muncă pe cont propriu, sau un contract de muncă sau o scrisoare de la un angajator care confirmă că persoana este angajată. Există un perioadă de grație pentru şomaj timp de şase luni, perioada de după încheierea unui contract de muncă sau de şomaj în urma unui accident la locul de muncă.

Actif: Cerere pentru permis de şedere (carte de séjour), opţional

Un angajat UE sau cetăţeni UE care desfăşoară activităţi independente și care locuiesc în Franţa pentru o perioadă de mai puţin de cinci ani pot aplica pentru un permis de ședere "CE de toate profesiile" (CE toutes activités professionnelles). Acesta poate fi valabil pentru o perioadă de până la cinci ani şi este eliberat pentru durata unui contract de muncă sau perioada anticipată muncă pe cont propriu.

Locul unde fiecare departament acceptă cererile este diferit, acesta poate fi la Prefectura, sous-prefectura, Mairie locală sau secţia de poliţie de la locul de reşedinţă. Contactați Préfecture departamentală sau Mairie locală pentru a afla informaţii cu privire la locul unde să aplicați.

Documentele necesare pentru depunerea cererii sunt:

Document de identitate sau paşaport valabil
Contract de muncă sau o scrisoare de declarație de la angajator, sau
În cazul activităţilor independente, dovada de înregistrare într-o meserie de la Chambre de Métiers , sau o dovadă de înregistrare într-o profesie de la Chambre de Commerce , sau dovada de înregistrare ca Profession Libérale de la URSSAF (Unions de Recouvrement des Cotisations de Sécurité Sociale et d'Allocations Familiales/ Organizații pentru plata asigurărilor sociale și contribuțiilor de prestații familiale) .

Documente necesare pentru cererea membrilor de familie:

Document de identitate sau paşaport valabil
Document care dovedește relaţia de familie (certificat de căsătorie, certificat de naştere)
Document care dovedește resursele financiare (contract de muncă, contractul de muncă al membrilor de familie, sau dovada de fonduri şi de asigurări de sănătate)

Nu există nici o taxă pentru cererea şi eliberarea permisului de şedere.

Inactif / care nu lucrează (pensionari, studenţi, alții)

Cetăţenii UE care vin în Franţa fără venituri din muncă (cum ar fi pensionarii și studenti) au dreptul de a trăi în Franţa, dar trebuie să demonstreze că dispun de resursele financiare suficiente pentru întreținere şi nu depind de statul francez.

Acest lucru necesită: o dovadă de pensie pentru pensionari, sau dovada de resurse financiare suficiente pentru întreținere, fără a necesita asistenţă socială sau asigurări de sănătate din Franța. Studenţii trebuie să fie înscrişi într-o instituţie de învăţământ sau de formare profesională şi să aibă dovada de la o bancă franceză a veniturilor lunare suficiente pentru întreținere.

Inactif: Cererea pentru permis de şedere (carte de séjour), opţional

Străinii în Franţa, pentru o perioadă de mai puţin de cinci ani, care nu primesc venituri din muncă, pot aplica pentru un permis de şedere CE Non-Actif.

Documentele necesare pentru depunerea cererii sunt:

Document de identitate sau paşaport valabil
Dovada de asigurare medicală
Dovada de resurse financiare suficiente pentru întreținerea solicitantului şi membrilor de familie dependenţi în Franţa

Documente necesare pentru cererea membrilor de familie:

Document de identitate sau paşaport valabil
Document care dovedește relaţia de familie (certificat de căsătorie, certificat de naştere)
Document care dovedește resursele financiare (contract de muncă, contractul de muncă al membrilor de familie, sau dovada de fonduri şi de asigurări de sănătate)

Inactif: Cererea pentru permis de şedere pentru studenți, opţional

Un student rezident în Franţa pentru o perioadă mai mică de cinci ani poate aplica pentru un permis de şedere CE étudiant care este valabilă pentru o perioadă de maximum un an şi poate fi reînnoit.

Documentele necesare pentru depunerea cererii sunt:

Document de identitate sau paşaport valabil
Dovada de înscriere într-o instituţie de învăţământ
Dovada de asigurare medicală
Declaraţia studentului (sau tutorelui lor) care să ateste că acesta dispune de resurse financiare suficiente pentru întreținere (și a membrilor de familie dependenți), în Franţa. Țineţi cont de faptul că părinţii unui student nu sunt considerați ca "familie"

Nu există nici o taxă pentru cererea sau reînnoirea unui permis de ședere.

Dreptul de şedere permanentă pentru un cetățean UE

Orice cetăţean UE care a avut reşedinţa în Franţa timp de cinci sau mai mulţi ani consecutivi are dreptul la şedere permanentă şi un permis de rezidență şi nu trebuie să furnizeze dovezi de venit sau de muncă.

O persoană trebuie să dovedească continuitatea sa de reşedinţă în Franţa pentru o perioadă de peste cinci ani; acest lucru poate fi dovedit prin orice mijloace şi nu este modificat prin absenţe de până la şase luni pe an sau o absenţă de până la un an pentru motive de boală, studiu sau un loc de muncă profesional în altă parte.

Dreptul de şedere permanentă se pierde după ce o persoană nu locuiește în Franţa, pentru mai mult de doi ani consecutivi.

Permisul de şedere permanentă "CE pentru toate profesiile" (CE séjour permanent, toutes activités professionnelles) este valabil timp de douăzeci de ani şi poate fi reînnoit. Dobândirea acestui card este opţională.

Drepturile de şedere permanentă pentru membrii de familie non-UE

Membrii de familie non-UE primesc același drept de şedere permanentă ca și cetățeanul UE, în cazul în care au reşedinţa împreună în Franţa pentru o perioadă de peste cinci ani. Cererea pentru un permis de rezidenţă permanentă este obligatorie, şi trebuie să fie făcută cu două luni înainte de data expirării a Carte de Séjour. Noul permis CE séjour permanent, toutes activités professionnelles este valabil timp de zece ani şi trebuie să fie reînnoit înainte de expirare.

Cetăţenii din afara UE care au primit dreptul de şedere pe baza căsătoriei lor cu un cetăţean UE păstrează acest drept, în caz de divorţ sau de deces al soţului lor din UE.

*Cetățeni non-UE care vin în Fran***ța

Există multe posibilități pentru cetăţenii din afara UE care aplică pentru rezidență in Franța. Acestea depind de scopul pentru şedere (de muncă, de studiu sau de pensionare), durata de şedere planificată, finanţele disponibile şi mulţi alţi factori. Detalii cu privire la cerinţele de aplicare sunt disponibile la Ambasada Franţei în Republica Moldova.

Persoanele şi familiile non-UE, care intenţionează să se mute în Franţa trebuie să aplice pentru o viză de lungă şedere (visa long séjour) înainte de a părăsi ţara lor de origine. Viza de lungă şedere (visa long séjour) este emisă pentru o şedere care depăşește trei luni în Franţa şi este obligatoriu de a avea această viză, pentru a aplica pentru primul card temporar sau de ședere.

Permise de ședere pentru cetăţeni non-UE

Există patru tipuri de permise de şedere:

permis de şedere temporară (Carte de Séjour temporaire) valabil pentru o perioadă de maximum un an (poate fi reînnoit)
permis de şedere "competenţe şi talente" (Carte de Séjour "compétences et talents"), valabil pentru trei ani (poate fi reînnoit)
permis de rezidență (Carte de Résident) valabil pentru zece ani (poate fi reînnoit)
permis de şedere "pensionar" (Carte de Séjour "retraité") valabil pentru zece ani, (poate fi reînnoit)

Permis de ședere temporară (Carte de Séjour temporaire) valabil pentru un an

Ambasadele Franceze şi departamentele locale de OFII (Office Français de l'Immigration et de l'Intégration) procesează cererile pentru permise de ședere temporară de până la un an. Șederea temporară este păstrată în paşaport (un card de rezidenţă separat nu este emis) şi certificatele suplimentare necesare eliberate de biroul OFII. Detalii sunt disponibile la Ambasada Franţei în Republica Moldova

Străinii nou-veniți pot fi solicitați să fie testați cu privire la competenţele lor în limba franceză (scris și oral). Dacă rezultatele nu sunt satisfăcătoare, sunt necesare lecţii de limbă franceză.

Cererea pentru permis de şedere (Carte de Séjour)

Odată ajunși în Franţa, străinii de peste 18 ani care deţin o viză valabilă pot aplica pentru rezidenţă. Cererea trebuie să fie depusă în termen de două luni de la sosirea în ţară, la secţiunea Service des étrangers de la Préfecture, Sous-Préfecture locală (sau la Préfecture de Police, dacă în Paris). Cererea trebuie să fie făcută în persoană.

Pentru aceasta se necesită: o dovadă de identitate, a situaţiei familiale, adresei şi alţi factori care corespund cu motivul pentru şedere (muncă, studiu, pentru pensionare / altele).

ATENȚIE!

În unele départements, Prefect-ul poate decide dacă cererile pentru permisele de ședere trebuie să fie depuse la secția de poliție sau la primăria din zona de reședință sau dacă trebuie să fie trimise prin poștă. Informațiile necesare relevante sunt disponibile la Préfecture locală.

Documentele necesare pentru depunerea cererii sunt:

Se recomandă să prezentați documentele, în formă originală, cu două fotocopii ale fiecărui element.

Paşaport valabil
Viză de lungă şedere valabilă (care este în paşaport)
Dovada situaţiei familiale (certificat de naştere, certificat de căsătorie, certificatele de naştere ale copiilor dependenți)
Dovada locuinței permanente în Franţa (factura de energie electrică EDF sau contractul de vânzare a casei (acte de vente) pentru o casa cumpărată în Franţa sau un contract de închiriere semnat pentru adresa franceză)
Certificat medical recent eliberat de către OFII (Office Français de l'Immigration et de l'Intégration) . (Trei fotografii recente (există cabine de fotografiere în majoritatea centrelor comerciale şi prefecturi)

Există o taxă pentru cerere, preţul depinde de tipul de permis pentru care se aplică.

Documente suplimentare specifice unei cereri:

Cerinţele diferă în funcţie de situaţia specifică a solicitantului. Consiliere iniţială poate fi solicitată de la Ambasada Franţei în Republica Moldova .

Informaţiile vor fi, de asemenea, disponibile la Prefectură sau OFII (Office Français de l'Immigration et de l'Intégration) . Documentele necesare includ:

Lucrător: contract de muncă eliberat de angajator
Vizitator: document de identitate şi o declaraţie (attestation), semnată de o persoană gazdă / membru de familie; dovada de resurse financiare sau beneficii de pensii; dovada de asigurări de sănătate

Notă:

Detaliile părinţilor, şi numele de fată al mamei vor fi solicitate; aveți informaţiile pregătite
Traducerile certificatelor de naştere şi de casatorie, care nu sunt în limba franceză
Două plicuri ştampilate, și auto-adresate sunt uneori, dar nu întotdeauna, necesare
Orice certificate care nu sunt în limba franceză trebuie să fie traduse de către un traducător oficial (informații de contact sunt disponibile la prefecturi, consulate şi secţii de poliţie)

Odată ce o cerere a fost depusă, solicitantul va primi o chitanţă temporară (récépissé). Acest lucru este valabil timp de trei luni şi poate fi reînnoit. Acesta permite şederea în Franţa, în timp ce cererea este procesată. Notificarea va fi trimisă prin poştă, prezentați apoi notificarea şi récépissé la biroul guvernamental specificat (Police Municipale, Mairie sau Préfecture) ca să primiți cardul plastic laminat numit Carte de Séjour.

Perioada de valabilitate va depinde de diverşi factori în ceea ce priveşte domeniul muncii, studii sau de situaţia familială.

Reînnoirea Carte de Séjour

Documente similare sunt, în general, necesare pentru o reînnoire ca și pentru cererea iniţială. În plus, o dovadă de asigurări de sănătate sau de înregistrare în sistemul francez de securitate socială (a Carte Vitale or an attestation), poate fi necesară. Documente care dovedesc statutul de familie nu sunt necesare, dar dovada de fonduri / venit este: fie de veniturile din salariu din ultimele trei luni sau declaraţia fiscală din anul precedent. Extrasele de cont din ultimele trei luni pot fi, de asemenea, solicitate.

Permisele de şedere pot fi reînnoite prin intermediul Mairie (Primăriei) prin prezentarea actelor acolo, sau la Prefectură. Acest lucru depinde de locaţia solicitantului şi de tipul permisului de şedere. Este recomandat să întrebați la Mairie din oraşul de reşedinţă înainte ca să faceți următorii pași, Mairie (Primăria) poate furniza o listă detaliată a documentelor necesare.

De asemenea, sunt necesare:

Copia paşaportului
Carte de Séjour şi o copie
Dovada locuinței (justificatives): chitanțe EDF sau GDF, sau contract de închiriere
Trei fotografii biometrice (cabine de fotografiere care poartă logo-ul guvernului francez produc fotografii biometrice)

Schimbarea adresei în Carte de Séjour

Acest lucru poate fi făcut la Prefectură şi ar trebui să fie făcut în aceeași zi.

Documentele necesare sunt:

Copia paşaportului
Carte de Séjour şi o copie
Dovada locuinței (justificatives): chitanțe EDF sau GDF, sau contract de închiriere
Trei fotografii

Un autocolant care arată noua adresa este plasat pe card. O nouă Carte de Séjour nu este emisă; originalul este păstrat până când expiră.

Sistemul de sănătate în Franța

Sistemul de sănătate din Franța este unul dintre cele mai bune din lume, oferind o calitate înaltă a serviciilor şi uşor accesibile în acelaşi timp. Dacă Franţa devine ţara de reşedinţă, veţi fi acoperit de sistemul asigurărilor sociale de stat, care include, de asemenea, asigurări de sănătate.

Şederile de scurtă durată în Franţa

Cetăţeni UE / SEE: Dacă sunteţi cetăţean al uneia dintre ţările UE / SEE, inclusiv România, şi vă mutați temporar în Franţa sau sunteți la începutul unei şederi mai lungi, aveţi în mod automat dreptul la asistenţă gratuită de sănătate în Franţa datortită acorduri reciproce între ţările UE.

Cetăţeni non-UE / SEE: Dacă vă mutați temporar dintr-o ţară non-UE/ SEE în Franţa, verificaţi cu agenţia dumneavoastră locală relevantă, dacă există un acord bilateral care vă va acoperi în Franţa. Acestea acoperă în mod normal, numai servicii de asistenţă medicală de urgenţă limitate şi sunteți sfătuit să obțineți o asigurare privată. Dacă aveţi asigurare privată, asiguraţi-vă că acestea oferă acoperire în Franţa, că au un birou local sau un partener, astfel încât să ştiți ce este acoperit (și ce nu!).

Fiind rezident în Franţa

Dacă locuiţi (sau planificați să locuiți) în Franţa, trebuie să vă înscrieți în sistemul francez de securitate socială, care include, de asemenea, asigurări de sănătate. Pentru mai multe informaţii, consultaţi site-ul web şi site-ul Asigurărilor de Sănătate - Assurance Maladie en ligne.

Dacă sunteţi acoperit de sistemul francez de securitate socială, dependenții dumneavoastră (soţ, copii sub 20 ani, partener, şi alte persoane dependente care trăiesc cu dumneavoastră) sunt, de asemenea, automat, acoperite cu excepţia cazului în care sunt independenţi. Unii studenţi străini ar putea beneficia de o acoperire specială de securitate socială pentru studenți.

Înscrierea la sistemul general francez de securitate socială (cu excepţia anumitor cazuri specifice) conferă drepturi numai pentru acoperire de bază de asigurări de sănătate, care rambursează, de obicei, doar o parte a cheltuielilor medicale.

ÎNREGISTRAREA

Dacă lucraţi în Franţa, angajatorul va completa, de obicei, formalităţile necesare pentru a se asigura că sunteţi acoperit de securitate socială. Dacă nu, trebuie să obţineți confirmarea că sunteţi angajat în Franţa (déclaration d'emploi) si sa vă înregistrați la CPAM local (Caisse Primaire d'Assurance Maladie) . Primăria locală vă va oferi adresa sau o puteţi găsi în Sécurite Sociale din yellow pages locale. În anumite cazuri, va trebui să vizitaţi departamentul de relaţii internaționale de securitate socială, de exemplu, dacă sunteţi pensionar cu o pensie în altă ţară UE.

Trebuie să furnizați detalii personale, inclusiv numele complet, adresa, ţara de origine, precum şi data şi locul naşterii. Veţi avea nevoie, de asemenea, să prezentați paşapoartele, Cartes Séjour şi certificatele de de naştere ale persoanelor dependente, plus un certificat de căsătorie (dacă este cazul). Posibil să aveţi nevoie de a prezenta și copii cu traduceri oficiale, dar verificaţi mai întâi, deoarece uneori traducerile pot fi inutile. Veți avea nevoie de asemenea, dovada de şedere, cum ar fi un contract de închiriere sau o factură de energie electrică.

Odată înregistrat, veţi primi un card de înregistrare (Carte Vitale), care arata ca un card de credit şi conţine un cip inteligent (puce). Cardul are numele dumneavoastră şi numărul de securitate socială (No. d'Immatriculation de l'Assuré) imprimat pe partea din față. (Numere de securitate socială sunt eliberate de către l'Institut National de la Statistique et des Études Economiques/INSEE ). Informaţii suplimentare sunt codate în cip, ceea ce este necesar pentru a procesa orice cerere de rambursare sau de servicii.

Tot în Carte Vitale, care conţine o listă a celor care au dreptul la prestaţii în numele dumneavoastră (bénéficiaires), adică persoanele dependente, este scrisă și adresa biroului unde trebuie să aplicați pentru rambursarea cheltuielilor medicale. (Această adresă este indicată în mod normal, cu litere mici, chiar deasupra numelui şi adresei dumneavoastră şi este uşor de a nu observa) Dependenţii includ soţul/soția dumneavoastră (dacă acesta nu este asigurat personal), copiii în întreţinere cu vârsta de 16 ani (sau sub vârsta de 20 de dacă sunt studenți sau incapabili de muncă din motive de boală sau de invaliditate), şi ascendenţii, descendenţii, şi rudele prin căsătorie susţinute de dumneavoastră şi care trăiesc în aceeaşi locuință.

Dacă vă schimbați domiciliul, achiziţionați sau aveți nevoie de a schimba sau transfera beneficiarii sau ați găsit erori în informaţiile cu privire la atestarea dumneavoastră, trebuie să informaţi imediat CPAM local (Caisse Primaire d'Assurance Maladie) . Dacă un funcţionar de securitate socială face o vizită regulat la primăria locală, aţi putea face modificări în înregistrările dumneavoastră şi să puneți întrebări în timpul unei vizite programate.

Data la care dreptul dumneavoastră la prestaţiile de securitate socială expiră este indicat pe certificat (droits jusqu'au ...). Chiar înainte de sfârşitul anului, atunci când beneficiile dumneavoastră expiră, ar trebui să primiți un nou certificat, împreună cu instrucţiunile despre cum şi unde să actualizaţi cardul. Există aparate în cele mai multe spitale publice şi, în unele primării în care puteţi introduce pur şi simplu Carte Vitale şi să actualizați cip-ul. Alternativ, puteţi posta cardul la biroul care vi l-a trimis şi cereți să fie actualizat. Asiguraţi-vă că păstraţi certificatul dumneavoastră într-un loc sigur, vi s-ar putea cere să-l arătați dacă aveţi nevoie de servicii de la un medic chimist care nu este legat de sistemul de carduri sau a căror calculator nu funcționează.

Contribuții

Contribuțiile la asigurările sociale (cotisations sociales or charges sociales) sunt calculate ca procent din venitul dumneavoastră impozabil, deși pentru anumite contribuții există un nivel maxim de salarizare. Contribuțiile încep de îndată ce sunteți angajat/ă sau începeți să lucrați în Franța și obțineți permisul de rezidență (carte de séjour). Contribuțiile sunt plătite direct la Union de Recouvrement des Cotisations de Sécurité Sociale et d'Allocations Familiales (URSSAF) , care are 105 de birouri în toată Franța. Birourile URSSAG colectează contribuții pentru domeniul lor și le trimit la agenția centrală de securitate socială (Agence Centrale des Organismes de Sécurité Sociale/ACOSS ) care distribuie fonduri către diverse agenții beneficiale (ex. CNAF, CNAV, și CRAM). Este posibil să plătiți contribuții lunare (de fapt, plătiți zece rate lunare din ianuarie pînă în octombrie, bazate pe contribuțiile totale estimate; orice ajustare necesară se face în noiembrie sau decembrie); trebuie să aplicați înainte de întîi decembrie pentru plăți lunare din următoarea zi de întîi ianuarie).

Asigurări de sănătate speciale

Asigurări de sănătate pentru persoanele cu dificultăți

Statul francez oferă servicii de îngrijire a sănătății pentru toți oamenii care trăiesc în Franța. În unele cazuri, puteți chiar beneficia de programe speciale pentru persoanele cu dificultăți financiare.

Dacă nu sunteți acoperit de sistemul din țara dumneavoastră de origine și nu sunteți eligibili pentru sisteme de asigurări sociale de bază (care includ asigurările de sănătate), puteți beneficia de două sisteme specifice de îngrijire a sănătății, Acoperirea de Asigurări de Sănătate Universală / Couverture maladie universelle (CMU) sau Primul Ajutor Medical de Stat/ Aide Médicale de l'Etat (AME).

CMU, Asigurare de sănătate universală

Rezidenții francezi care nu sunt acoperiți de o altă asigurare pot fi eligibili pentru acoperirea CMU (Couverture Maladie Universelle), care oferă acoperire de boală și maternitate în aceeași măsură ca și sistemele generale de securitate socială. Există două tipuri de CMU:

CMU de bază (CMU de base): Dumneavoastră plătiți cheltuielile medicale și cheltuielile sunt rambursate în conformitate cu ratele definite. Dacă venitul anual în familie este mai mic de €6,721 acestea sunt gratuite. Dacă sunt mai mari, se plătește un număr mic de contribuții.
CMU Suplimentară (CMU complémentaire): Afilierea la CMU suplimentară este gratuită dacă dumneavoastră vă calificați și nu este necesară nici o plată pentru orice cheltuieli medicale (doctori, medicamente prescrise, spitalizare, etc.).

Pentru a fi eligibil pentru oricare din CMU trebuie să aveți:

rezidență neîntreruptă în Franța de cel puțin trei luni (încasările pentru cazare/telefon/facturi de energie electrică, etc.); Persoanele fără locuință sau într-o acomodare temporară ar trebui să contacteze CCAS (Centre Communal d'Action Sociale) local pentru a obține documentația necesară (attestation de domiciliation)
cartea de identitate națională și/sau pașaportul pentru cetățenii UE/SEE și/sau permisul de ședere (titre de séjour, carte de séjour)
dovada venitului în familie

Cum să aplicați pentru CMU?

Dumneavoastră trebuie să prezentați cererea la una din următoarele organizații: Caisse d'Assurance Maladie (centrul de asigurare de sănătate de stat), CCAS (Centre Communal d'Action Sociale) , Primăria locală (Mairie), Serviciile Sociale locale, cîteva spitale sau alți furnizori de servicii medicale.. Cererea trebuie să includă:

formularul n° S 3710 'Couverture maladie universelle - Protection de base' completat pentru CMU de bază, sau formularele n° S 3711, S 3712 și S 3713 pentru CMU suplimentar.
copiile buletinelor de identitate pentru toți membrii din familie (cu fotografie pentru adulți)
dovada de rezidență (pentru cetățenii non-UE/SEE )
declarația de venituri ale familiei

Dacă cererea este acceptată, veți primi un certificat CMU și o Carte Vitale, care vă oferă accesul la asistență medicală în aceeași măsură ca și sistemul general de securitate socială. Pentru mai multe informații, accesați site-ul CMU (doar în franceză).

AME, Asistența medicală de stat

AME (Aide Médicale de l'Etat) asigură asistența medicală de bază pentru rezidenții străini ilegali, puteți fi eligibili dacă:

puteți dovedi că ați locuit în Franța de cel puțin trei luni (ex. o viză expirată, un pașaport expirat, notificare de refuz a cererii pentru azil, înscrierea unui copil într-o școală, facturi de electricitate/gaz, etc.)
venitul dumneavoastră lunar este sub un nivel stabilit (revizuit anual) pe parcursul celor 12 luni înainte de a solicita AME- nivelul depinde de numărul de persoane din familie și este același ca și pentru CMU suplimentar.

Cum să aplicați pentru AME?

Trebuie să prezentați cererea la una din următoarele organizații: Caisse d'Assurance Maladie local , CCAS (Centre Communal d'Action Sociale) , Primăria locală (Mairie), serviciile sociale locale, unele spitale sau alți furnizori de servicii medicale.

Cererea trebuie să includă:

Formularul N° S 3720 'Demande d'Aide médicale de l'Etat' completat
copiile buletinelor de identitate pentru toți membrii din familie (cu fotografie pentru adulți)
dovada de rezidență (dacă sunteți fără adăpost sau în cazare temporară contactați CCAS (Centre Communal d'Action Sociale ) dumneavoastră local care va furniza documentele relevante
dovada de venit pentru cele 12 luni anterioare

Dacă cererea dumneavoastră este acceptată, cheltuielile vor fi acoperite timp de un an. Aceasta este reînnoită, dacă continuați să va calificați. Reînnoirea trebuie să fie aplicată cu două luni înnainte de expirarea asigurării.

AME înseamnă că dumneavostră nu plătiți pentru cheltuieli medicale (medici, medicamente prescrise, spitalizare, etc.). Nu primiți un număr de securitate socială, Carte Vitale sau asigurare de sănătate în alte state UE/SEE.

Urgențe

Unde să mergeți în cazuri de urgență

În caz de urgență, nu vă faceți griji pentru problemele legate de asigurare, ci îndreptați-vă direct la cel mai apropiat spital de urgență(urgences).

În conformitate cu legea franceză, orice organizație de sănătate, publică sau privată este nevoită să trateze pacienții în situații de urgență, indiferent de statutul lor de asigurare. Cu toate acestea, responsabilitatea de a decide care situație este urgentă îi revine personalului medical.

Numerele de telefon franceze de urgență (gratuit de la orice telefon):

numărul de urgență generală este 112
SAMU (ambulanța): apelați 15
Pompierj (brigade de pompieri): apelați 18*
Poliția: apelați 17

* Pompierii, sau numele lor deplin Pompiers-Sapeurs – de asemenea acționează ca un serviciu de prim ajutor de urgență. Ei ar trebui contactați primii în orice caz de urgență, ca de exemplu, atunci cînd nu puteți ajunge la un spital de sine stătător.

Servicii Medicale

Medicii și spitalele în Franța

Dacă sunteți înscris la securitatea socială franceză sunteți liber să alegeți medicul pe care îl doriți (medic general sau specialist, medic-stomatolog, spitale publice, clinici private etc.). Dacă aveți o asigurare privată internațională, verificați unde puteți merge pentru a obține tratament. S-ar putea să fie unități private specifice unde asiguratorul dumneavoastră va acoperi doar tratamentul dumneavoastră.

Cum să alegeți

Mulți doctori și spitale au un acord cu securitatea socială (conventionné), ceea ce înseamnă că taxele sunt stabilite la ratele standart. Verificați dacă personalul medical sau organizația este conventionné înainte sau la prima vizită (clinicile private nu vor fi probabil în acest grup), în caz contrar restituirile de la securitatea socială vor fi mai joase decît în mod normal. În acest caz, chiar și asigurarea privată suplimentară (mutuelle) poate să nu le acopere complet. O sursă bună de medici și centre medicale este în directorul de yellow pages (în franceză și engleză).

Programări

Toate programările sunt făcute prin telefon. Pentru un medic general, ar trebui făcute cu 1-3 zile înainte, pentru un specialist pînă la 1-2 săptămîni. Pentru tratament special în spitalele publice timpul de așteptare poate dura mai mult, chiar și cîteva luni.

Farmacii

Sfaturi și medicamente

Pentru medicamentele minore, multe persoane merg la farmaciile locale (Pharmacie). Personalul acestora competent vă poate oferi, de asemenea, sfaturi de încredere, totuși nu substituie un medic pentru probleme mai serioase.

Farmaciile au o rețea foarte densă în Franța și sunt ușor recunoscute după crucea verde luminoasă afișată afară.

Orele de lucru

Farmaciile sunt de obicei deschise de luni pînă sîmbătă între orele 9:00 și 20:00. Sunt închise duminica și de sărbătorile publice, totuși mereu va fi măcar o farmacie în fiecare regiune care oferă servicii în afara orelor de lucru (service de garde). Uitați-vă pentru un afiș pe fereastra oricărei farmacii pentru a afla care farmacie este programată.

Costuri

Medicamentele tind să coaste de obicei mai puțin decît în alte țări europene datorită restricțiilor de preț impuse de stat.

Dacă sunteți membru al sistemului francez de securitate socială, medicamentele prescrise sunt parțial rambursate de către acesta. Pe cutie veți găsi o etichetă detașabilă (vignette) pe care o puneți în formularul dumneavoastră de revendicare. Procentajul rambursat este după cum urmează: 65% pentru o vignette albă și 35% pentru una albastră. Dacă aveți asigurare suplimentară, aceasta poate acoperi restul sumei. Dacă sunteți înscris la unele sisteme (cum ar fi CMU suplimentar, AME, etc.) nu plătiți nimic pentru medicamentele prescrise.

Dacă aveți o Carte Vitale și farmacia este legată on-line cu sistemul francez de securitate socială, plătiți numai o parte care nu este rambursabilă (35-65%). În caz contrar plătiți costul total și apoi trimiteți un formular (feuille de soins) cu vignette/s la CPAM (Caisse Primaire d'Assurance Maladie) local pentru rambursare.

Unele farmacii acum oferă un serviciu de plată terț (Tiers-payant), unde ei acoperă taxa de prescripție și apoi primesc plata cu numele dumneavoastră direct din sistemul de securitate social și de la furnizorul dumneavoastră de asigurare de sănătate suplimentară. Aceasta înseamnă că dumneavoastră nu plătiți nimic atunci cînd colectați prescripția dumneavoastră și procesul este mai convenabil. Adresați-vă chimistului dumneavoastră local și brokerului de asigurare de sănătate suplimentară pentru detalii.

Pentru informarea dumneavoastră, Franța este destul de restrictivă în distribuția medicamentelor. Multe medicamente (cum ar fi antibioticele) care pot fi disponibile liber în alte țări, în Franța sunt disponibile strict cu prescripție.

Servicii

Farmaciștii în Franța sunt foarte pregătiți, întrucît ei dețin o diplomă care necesită șase ani de studii universitare. Ei sunt, în general, extrem de competenți în furnizarea tratamentului pentru multe boli comune și medicamentelor. Deși nu subtituie medicii, dacă ceva nu este în regulă cu dumneavoastră, ei vă pot oferi prim ajutor, dacă sunteți bolnav/ă.

Costuri Medicale

Cum să plătiți și să cereți rambursări

Indiferent dacă sunteți asigurat în Franța sau în țara de origine, în general, sunteți obligat să plătiți cheltuielile medicale, pe măsură ce ele apar, de ex. cînd vizitați un medic, cumpărați medicamentele prescrise și pentru teste medicale. Apoi, puteți cere să fiți rambursați de către asiguratorul dumneavoastră de sănătate.

Un medic general poate cere €20-25 pentru o consultație, un specialist €25-30. Taxele vor fi mai ridicate noaptea sau în weekend- vizita la domiciliu, de asemenea, va costa mai mult.

Tipurile de plată variază: medicii, de obicei, preferă plata prin cec și unele organizații pot să nu accepte bani în numerar. Doar în unele cazuri- cum ar fi unele spitalizări sau dacă sunteți asigurați de acoperiri de sănătate specifice- dumneavoastră puteți să fiți scutit de plata în avans.

Rambursări

Dacă aveți asigurare de sănătate internațională, trebuie să păstrați cu atenție toate documentele tratamentelor medicale și facturile de cheltuieli în Franța. Faceți copii și trimiteți originalele asiguratorului dumneavoastră, urmărind oricare altă cerință care ar putea solicita contractul poliței dumneavoastră de asigurare.

Dacă sunteți înscris la securitatea socială franceză, trebuie să trimiteți un formular (feuille de soins) la CPAM dumneavoastră (Caisse Primaire d'Assurance Maladie ). Acesta este emis de un medic sau o organizație de asistență medicală. Păstrați o copie a acestui formular în caz că se va pierde. Atunci cînd completați prima cerere, trebuie să includeți detaliile despre contul dumneavoastră bancar, numit RIB (Relevé d'Identité Bancaire) – astfel se va putea face plata. Rambursarea durează de obicei 2-3 săptămâni și puteți verifica on-line pe www.ameli.fr (veți primi acces la informația despre documentația furnizată de către CPAM).

Dacă aveți o Carte Vital și medicul (sau o organizație de asistență medicală) este legat de sistemul de securitate socială, este posibil să plătiți numai partea nerambursabilă în loc de a o recupera după aceea.

Pentru unele costuri medicale (ex. dentale sau proteze ortopedice) trebuie să obțineți în prealabil aprobarea de la CPAM dumneavoastră pentru a vă asigura rambursarea ulterioară.

Nivelul de rambursare

Un procent mare din costurile medicale sunt rambursate atunci cînd sunteți înregistrat în sistemul francez de securitate socială. Exemplele pentru anul 2004 au fost:

Asigurări private complementare

Restul costurilor medicale nerambursate de securitatea socială franceză – numită Ticket modérateur – vă amintește de taxa dumneavoastră. Acesta este motivul pentru care mulți oameni - aproape 85% din populația Franței – aleg să ia o asigurare complementară privată (mutuelle, assurance complémentaire). Această acoperire complementară acoperă parțial sau complet procentul din costurile medicale neplătite de sistemul general de securitate socială. Unii angajatori plătesc pentru unele sau toate acoperirile suplimentare ale angajaților. În directorul nostru, veți găsi o listă a unor organizații mutuale de asigurare de sănătate.

Opțiunile de cazare

Cum să obțineți ajutor financiar pentru cazarea dumneavoastră

Trebuie să verificați cît mai curînd posibil dacă sunteți eligibil pentru ajutor financiar de cazare în Franța. De exemplu, dacă sunteți un student fără venituri semnificative și dispuneți de un permis de ședere valabil, este foarte probabil să puteți beneficia. Sumele pot fi semnificative, deci informați-vă.

În Franța există un program de locuințe sociale extrem de dezvoltat, dar procedurile pentru a obține o astfel de cazare pot fi foarte lungi și să consume mult timp. Dacă dumneavoastră aveți dificultăți reale, puteți solicita adăposturi de urgență.

Locuințe de asistență socială

Există cîteva tipuri de asistență financiară, disponibile, de obicei, prin (Caisses d'Allocations Familiales ), care este fondul francez de asistență de stat pentru familii. Cele mai frecvente sunt APS (Allocation de Logement Sociale) și APL (Aide Personnalisée au Logement). Nivelul de ajutor depinde de venitul dumneavoastră, de tipul de locuință și chiria plătită. În caz de proprietate comună, fiecare individ poate să beneficieze, dar numai pentru partea sa de chirie. Fiecare individ trebuie să aplice separat.

Pentru mai multe informații, consultați site-ul CAF (doar în franceză) unde puteți să găsiți informații, formulare de cerere și o listă de documente care trebuie depuse odată cu cererea dumneavoastră. Puteți vizita, de asemenea, cel mai apropiat birou CAF, dar fiți conștient că puteți aștepta cîteva ore.

Puncte importante:

Pentru a fi eligibil, aveți nevoie de un contract de închiriere cu numele dumneavoastră pe el. Dacă împărțiți un apartament, fiți sigur că pe contract este numele dumneavoastră și chiria plătită de dumneavoastră este în mod clar detaliată.
Veți avea nevoie de originalul Certificatului dumneavoastră de naștere (Acte de naissance). În plus, veți avea nevoie de o traducere legalizată (cu numele și prenumele părinților dumneavoastră). Acest document, livrat în Franța pentru cetățeni francezi nu poate fi mai vechi de trei luni. În multe alte țări acesta este emis doar o dată – cînd sunteți născut - și are valabilitate nelimitată. Autoritățile franceze uneori nu acceptă acest lucru, în acest caz, apelați la Ambasada dumneavoastră pentru ca aceasta să certifice documentul dumneavoastră ca avînd o valabilitate nelimitată.
Încercați să vă asigurați că urmați toate instrucțiile de pe cerere. Completați toate formularele complet și includeți toate documentele justificative necesare. Este foarte comun de a fi scăpat prima dată ceva din lista lungă de documente necesare, deci verificați cu atenție. De asemenea, este probabil că veți găsi personalul CAF foarte inflexibil, care vă va cere să respectați pe deplin chiar și cele mai mici detalii. Fiți răbdători și nu încercați să primiți simpatie de la prietenii francezi, deoarece aceștia vor sublinia că acest lucru este pentru a proteja sistemul generos francez împotriva abuzului.

Locuințe sociale (HLM)

Statul francez dispune de un program bine dezvoltat de locuințe sociale (HLM, Hébergement à loyer modéré), care este atribuit familiilor cu venituri mici. Pentru a fi eligibil, trebuie să fiți rezident legal în Franța și impozitele dumneavoastră anuale pentru ultimii 2 ani trebuie să fie sub un anumit nivel.

Aceste locuințe sunt foarte ieftine, dar oferta este limitată. Fiind eligibil, nu este garantat că veți primi o astfel de locuință și disponibilitatea de HLM depinde de regiune. Sunt grupuri care au prioritate (acestea diferă în funcție de département), care de obicei includ persoanele:

persoane evacuate din casa lor, care nu au un loc de a trăi
persoane cu handicap, familii numeroase, femei însărcinate, persoane tinere care caută prima cazare
persoane obligate să se mute din cauza muncii lor
persoane cu dificultăți financiare neprevăzute

Procedura pentru a obține cazare poate fi foarte lungă, mai ales dacă nu faceți parte din grupul prioritar. De exemplu, în Paris, aceasta poate dura ani. Cererile trebuie să fie făcute simultan la Prefectura de Poliție locală, la HLM locală sau la Primăria locală din regiunea unde doriți să vă mutați.

Cazarea de urgență

Centrele de Readaptare Socială (CHRS) există în orașele mari pentru a oferi cazări de urgență persoanelor fără loc de trai. Totuși, vă recomandăm să luați în considerație acest lucru doar dacă sunteți desperați și aveți dificultăți grave.

Piaţa muncii franceză

Permise de muncă

Contracte

Condiţii de muncă

Categorii de muncă pe cont propriu

Recunoaşterea diplomelor

Căutarea unui loc de muncă

Locuri de muncă pentru străini

Securitatea socială pentru angajaţi

Piața muncii franceză

Ca şi în multe ţări europene, în Franţa, majoritatea forţei de muncă se află în prezent în sectorul serviciilor. Din restul, aproximativ 27% sunt angajați în industrie şi 5% în agricultură. Există aproximativ 700.000 imigranți UE si 800.000 de imigranţi non-UE care lucrează în Franţa. Aproximativ 44% din forţa de muncă este formată din femei. Şomajul se execută între 9 şi 11% (cu aprox. 4% de şomajul pe termen lung).

Franţa are un sistem generos de securitate socială, care este susţinut de impozite înalte. În plus, există şi concedii mandatate și constrângeri pentru salariul minim. Codul Muncii Francez este unul din documentele-cheie care reglementează piaţa muncii franceză.

Permise de muncă

Statele UE / SEE

Cetăţenii din statele UE / SEE (Uniunea Europeană, Islanda, Lichtenstein şi Norvegia), nu au nevoie de un permis de muncă pentru a deţine un loc de muncă, a desfășura o activitate independentă sau a crea o afacere în Franţa.

Şi, din moment ce perioada inițială de tranziţie s-a încheiat în iulie 2008, pentru cele mai noi opt state UE, cetăţenii din aceste opt ţări (Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia şi Slovenia), pot lucra acum în Franţa (şi în alte ţări UE) fără un permis de muncă.

Statele Non-UE/ SEE

Toţi cetăţenii non-UE/ SEE au nevoie de un permis de lucru şi de un permis de ședere. Pentru acestea se poate aplica în acelaşi timp, dar ele sunt interdependente. Tipul de permis necesar depinde de activitatea planificată şi de durata sa (muncă temporară sau pe termen lung).

Pentru resortisanţii elveţieni există un acord special între Franţa şi Elveţia, care face cererea pentru un permis de muncă simplă, totuși cetăţenii elveţieni încă mai trebuie să urmeze cu regularitate procesul de solicitare a vizei.

Tipuri de permise de muncă

Permisele de muncă (autorisation de travail), au diverse forme. Ele pot fi eliberate ca permise de şedere, care dau dreptul de a lucra în Franţa, sau ca un permis de muncă specific (în acest caz, însoţit de un paşaport şi / sau vize).

Dacă deţineţi un permis de rezidență permanentă (carte de résident, CR) în Franţa, aveţi dreptul de a lucra în Franța.

Dacă deţineţi un permis de şedere provizoriu (autorisation provisoire de séjour, APS) sau viză de scurtă şedere (visa court séjour), trebuie să aplicați pentru un permis de muncă (autorisation de travail). Lista documentelor necesare pentru obținerea unui permis de muncă poate fi accesată aici.

Dacă veți avea succes, veţi primi unul dintre următoarele:

Permis de şedere temporară (carte de séjour temporaire, CST), precizând tipul de activitate permisă, cum ar fi "angajat" (activité salariée), "angajat pe cont propriu" (activité non salariée), "ştiinţific" (scientifique), "profesie culturală şi artistică"( profession artistique et culturelle) sau "comerciant" (commerçant), precum şi unde o puteți efectua (de exemplu: France métropole, Ile-de-France, etc.)
Permis de muncă temporară (ATP, Autorisation provisoire de travail). Acest lucru se aplică doar în anumite cazuri, de exemplu, atunci când angajatul rămâne în statul de plată al unei companii de peste mări (Detaché status)
Contract de muncă sezonieră (contrat de travail saisonnier), care va defini tipul de muncă, localizarea şi termenul de valabilitate.

Permisele de ședere temporară "în scopuri personale sau de familie" (vie privée et familiale) oferă, în cele mai multe cazuri, dreptul de a lucra oriunde în Franţa, fără limitări (există unele excepţii, cum ar fi pentru resortisanţii din Algeria, Tunisia şi Maroc), în timp permisele pentru "vizitatori" (visiteur) nu oferă dreptul la muncă şi va trebui să faceți o cerere separată pentru un permis de muncă.

Cum funcţionează

Pentru a angaja un cetăţean non-SEE, în special pe termen lung, o companie trebuie să demonstreze că nu există un candidat SEE calificat și interesat de poziţie. Nu este imposibil de a îndeplini aceste condiţii, dar unele firme mai mici pur şi simplu nu doresc să facă acest efort, deoarece nu duc lipsă de candidaţi şi procesul de aprobare poate dura 4-6 luni.

Societatea care doreşte să vă angajeze ar trebui să publice mai întâi poziţia la Pole Emploi, agenţia naţională pentru ocuparea forţei de muncă. Dacă nici un rezident francez calificat nu aplică, dosarul de cerere va fi prezentat la DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle), Direcţia Departamentală a Muncii și Formării Profesionale .

Pentru a lua o decizie, DDTEFP va examina cererea, ţinând cont de calificarea, experienţa dumneavoastră şi situaţia locului de muncă în Franţa. În cazul în care decizia este pozitivă, DDTEFP va informa compania dumneavoastră, precum şi prefectura şi OMI (Oficiul pentru migrări internaționale): http://www.ofii.fr/. În acest moment procesul dumneavoastră de "introducere" în Franţa va începe. Aceasta include o examinare medicală, fie în ţara dumneavoastră sau în Franţa, eliberarea vizelor în cauză (dacă este necesar), precum şi eliberarea unui permis de şedere temporară. În cazul în care decizia este negativă, DDTEFP va informa compania dumneavoastră despre decizia şi motivele sale. Pentru unele profesii acest proces este mult mai uşor, cum ar fi pentru experţi ştiinţifici sau în tehnologii informaţionale!

Dacă aveţi un permis de şedere temporară, care nu vă dă dreptul la muncă (vizitatori, studenți), puteţi aplica pentru o schimbare de statut. Aceasta este de obicei mai ușor decât începând de la zero. Aplicați în mod direct la prefectura locală (services des étrangers). Prefectura va transmite cererea dumneavoastră la DDTEFP, care va examina regularitatea şi condiţiile de şedere în Franţa, precum şi profilul şi situaţia locului de muncă în domeniul în care sunteți calificat.

Contracte

Condiţiile de angajare ar trebui să fie specificate într-un contract de muncă scris (Contrats de travail). Există cinci tipuri principale de contracte:

Contract permanent full-time - CDI (Contrat à durée indéterminée): Acest contract nu are o durată determinată de muncă. Există, de obicei, o perioadă de probă de 3 luni de la începutul muncii. Acest tip de contract prevede un loc de muncă foarte stabil, deoarece este destul de complicat şi costisitor de a concedia un angajat.
Contract pe durată determinată full-time - CDD (Contrat à durée déterminée): Acesta este un contract full-time, cu o perioadă determinată de muncă. Nu există nici o perioadă minimă, dar 9 luni este normal. Acesta poate fi reînnoit doar pentru aceeaşi perioadă ca şi contractul iniţial. Lungimea maximă permisă de a lucra cu un CDD este de 18 luni, după care trebuie să înceteze sau să fie transferată într-un CDI. Aproximativ 70% din contractele noi în Franţa sunt CDD, în principal din cauza dificultăţilor şi costurilor asociate cu concedierea persoanelor cu CDD.

Contract de muncă temporară (Contrat temporaire): condiţiile contractuale sunt practic aceleaşi ca și pentru un CDD. Principala diferenţă este că există trei părţi implicate, angajatul, agenţia de muncă şi firma angajatoare. Companiile pot folosi doar un salariat temporar pentru exercitarea unei activităţi pe termen scurt (misiune). Nu există nici o lege pentru a preveni angajarea unei persoane în mod direct de către o companie, deşi acest lucru poate însemna că trebuie să plătească o taxă la agenţie.

Contract part-time (Contrat de travail à temps partiel): Munca part-time este considerată a fi mai puţin de 80% din orele de lucru legale sau contractuale. Deşi numărul minim de ore de lucru nu este specificat în mod legal în sectorul privat, un minim de 60 de ore/lună sunt necesare pentru a beneficia de prestaţiile de securitate socială. Pentru locurile de muncă din sectorul public sau cele într-o industrie cu ore limitate de lucru, orele de lucru part-time trebuie să fie 50-80% din orele dintr-un contract full-time.

Muncă intermitentă (Le travail intermittent): Acest tip de contract este folosit mai ales pentru muncă sezonieră, cum ar fi culesul strugurilor sau munca în industria turismului.

Modificări ale contractelor de muncă

Angajatorul dumneavoastră vă poate propune schimbarea unei condiţii în contractul de muncă: cum ar fi locaţia, programul de lucru sau salariul.

Dacă angajatorul dumneavoastră are în vedere modificarea pentru motive economice (care rezultă din factori economici sau modificări tehnologice în afacerile companiei), el trebuie să vă informeze de acest lucru printr-o scrisoare recomandată (lettre recommandée avec accusé de réception).

O scrisoare va declara în mod normal, că aveţi o lună de la data primirii pentru a informa angajatorul dumneavoastră de refuz. În caz contrar, se consideră că ați acceptat modificarea. Dacă refuzați, angajatorul poate apoi să continue, ceea ce va însemna în mod normal să vă concedieze sau să vă propună un compromis. Aveţi dreptul să sesizați şi să cereți compensaţii de concediere dacă aveţi peste durata minimă a serviciului.

O reducere a numărului de ore contractuale de lucru în baza unui acord colectiv nu constituie o modificare de contract individuală. Dacă refuzați o astfel de modificare, concedierea dumneavoastră este o concediere individuală care nu se bazează pe motive economice.

Condiții de muncă

Salarii, orele de lucru şi concedii

Salariile (salaires) în contracte sunt, de obicei, declarate ca salariu anual brut (salaire annuel brut). Ele constau din toate prestaţiile, în numerar şi cele primite în schimbul activităţii desfăşurate.

Nivelurile salariale sunt stabilite prin acord între angajator şi angajat la un nivel stabilit de comun acord. Cele mai multe companii fac plăţi suplimentare într-un singur salariu (sau ambele) de două luni (de obicei, luna decembrie pentru Crăciun şi iunie pentru vară). În acest caz, aceste salarii suplimentare (numite al 13-lea și al 14-lea salariu) sunt incluse în suma totală a salariului brut anual. Sistemele de partajare a profitului și bonusurilor în baza productivității sau performanţei devin tot mai frecvente în Franţa.

Salariile sunt de obicei plătite, cu câteva zile înainte de sfârşitul fiecărei luni. Ca angajat, veţi primi în mod normal, salariul net de deduceri (salaire net) pentru:

Taxe pentru securitate socială obligatorii: cum ar fi CSG (contribuţie suplimentară în ajutorul celor defavorizaţi) şi CRDS (contribuţie pentru rambursarea asigurării sociale
Taxe opţionale: cum ar fi contribuţiile de asigurări mutuale, contribuţiile la pensii sau asigurări de viaţă

ATENȚIE!

Contribuţiile obligatorii vor fi aproximativ 20-25% din salariul brut. Impozitul pe venit nu este dedus din plăţile de salariu pe care le primiți. Trebuie să faceți o declaraţie fiscală şi să plătiți impozitul pe venit (spre deosebire de multe țări în care angajatorul face deduceri în mod automat).

Unele puncte despre salarii

În Franţa, există un salariu pe ore minim garantat numit SMIC (Salaire Minimum Interprofessionnel de Croissance). Un angajat nu poate fi plătit mai puţin decât acest nivel. SMIC brut în 2011 este de 9,00 euro pe oră; pe lună pentru fiecare 151.67 ore lucrate (sau 7 ore în fiecare zi a lunii) (la acest nivel de salariu, aproximativ 23%). SMIC este revizuit în fiecare an pe 1 iulie.
Unele profesii şi tipuri de muncă sunt reglementate prin acorduri colective. În cadrul acestor acorduri sunt specificate nivelurile de salariu minim, dreptul la concedii medicale şi orele suplimentare sau neregulate de lucru (cum ar fi munca de noapte, duminica şi sărbători publice).
Companiile sunt obligate să se angajeze în negocieri de plăți anuale. În funcţie de dimensiunea companiei şi de sectorul în care operează, acest proces se poate produce în diferite feluri, de la discuţii individuale la negocierile sindicale.

Orele de lucru

Orele de lucru legale (Temps de travail), în Franţa, sunt fixate la 35 de ore pe săptămână. Regula de 35 de ore se aplică tuturor angajaţilor, cu excepţia celor cu condiţii speciale de muncă, cum ar fi reprezentanţii de vânzări, directori, manageri de societate cu răspundere limitată, îngrijitori în clădiri rezidenţiale şi personalului casnic. Există multe alte excepţii, astfel încât principalii beneficiari sunt lucrătorii manuali şi cei în organizaţii mari.

35 de ore nu este un maxim obligatoriu pentru o săptămână de lucru, dar un punct de referinţă pentru calculul orelor suplimentare deoarece toate orele suplimentare de lucru trebuie să fie remunerate. Utilizând legislaţia ca un ghid, companiile sunt libere să introducă propriile practici de ore de lucru sau programe part-time. Unele profesii şi industrii fac acorduri colective.

Orele suplimentare sunt, de obicei, plăţile stabilite prin acorduri colective, dar ele trebuie să fie plătite cu cel puţin 10% în plus/oră. Dacă nu există vreun acord, orele suplimentare se achită la 25% în plus/oră pentru primele 8 ore şi apoi la 50% în plus/oră.

Săptămâna de lucru este de luni până vineri. Ziua de lucru depinde de companie, sectorul său, cultura corporativă, mărimea şi locaţia în Franţa. Orele de lucru sunt, în general, de la 8:30 - 09:30 la 17:30-19:00. Există, de obicei, o oră pentru masa de prânz, dar nu există o tendinţă de a lua mai puțin masa de prânz şi a finisa mai devreme.

Introducerea sistemului de 35 de ore pe săptămână a făcut multe companii să fie mult mai flexibile referitor la orele de lucru. Unii au pus în aplicare un program 8 ore/zi cu după-amiaza de vineri liberă, în timp ce alţii au stabilit timpul de lucru de la 10:00-16:00. Locurile celor de la conducere au mereu tendința de a fi mai flexibile, de multe ori ziua se începe mai târziu (10:00 sau mai târziu), prânzul mai lung şi apoi se termină la 20:00-21:00 sau mai târziu.

Concediu anual (Congés annuels)

Toţi angajaţii au dreptul la două zile şi jumătate de concediu plătit pentru fiecare lună lucrată. Acesta oferă, practic 5 săptămâni de concediu pe an (pentru că sâmbăta nu este luată în considerație ca "zi lucrătoare"), care pot fi luate pe parcursul unei perioade specificate sau în acord cu angajatorul (uneori, vacanța, poate fi luată numai după un an întreg de muncă).

Zilele de vacanță sunt acumulate anual în perioada 1 iunie și 31 mai, care să fie apoi luate în perioada următoare. Oficial, acest lucru înseamnă că, dacă începeți să lucrați la 1 aprilie, puteţi lua doar 5 zile libere în perioada 1 iunie- 31 mai (de exemplu, câte 2.5 zile pentru luna aprilie şi mai). Unii angajatori sunt flexibili în acest sens şi acest lucru ar trebui specificat direct atunci când se negociază condițiile de muncă. De obicei, "flexibilitate" înseamnă zile luate "în avans" (par anticipation).

Următoarele sunt considerate ca perioade de lucru: concediu plătit, concediu pentru a compensa orele suplimentare, concediu din motive familiale, suspendarea muncii din cauza accidentelor sau bolilor profesionale, concediu de maternitate sau paternitate, concediu de adopţie, concediu de formare profesională şi perioadele de serviciu militar.

Legea muncii dictează anumite limite cu privire la modul în care concediul poate fi luat, cum ar fi:

numărul de zile de concediu luat nu poate depăşi 24 de zile lucrătoare
angajatul trebuie să ia cel puţin 12 zile lucrătoare de concediu
concediul anual care durează mai mult de 12 zile lucrătoare poate fi împărţită de către angajator cu acordul angajaţilor, ei fiind informați cu cel puţin o lună înainte
a cincea săptămână de concediu trebuie să fie luată separat de concediul anual (de obicei august)

Concediul de maternitate (Congé de maternité)

Toate mamele au dreptul la un minim de şaisprezece săptămâni de concediu de maternitate plătit. Până la şase săptămâni din alocaţie pot fi luate ca concediu prenatal (repos prenatal), care este luat înainte de data naşterii estimată (la date présumé), iar restul ar fi concediul postnatal (repos postnatal). Puteţi alege să scurtați concediul, dar opt săptămâni (dintre care şase sunt postnatale) sunt obligatorii. După al treilea copil, un angajat poate solicita un concediu de maternitate mai lung: 8 săptămâni înainte de data naşterii şi 18 după. În cazul în care data naşterii este după data estimată, concediul prenatal se prelungeşte automat, dar concediul postnatal rămâne acelaşi.

În timpul concediului de maternitate, angajaţii primesc plăţi din sistemul de securitate socială. Cele mai multe companii au de asemenea, acorduri colective (conventions collectives) referitor la plata în continuare a salariului de către angajator în cursul perioadei de concediu de maternitate.

Concediu de paternitate (Congé de paternité)

Toţi tații au dreptul la concediu de paternitate de 11 zile (18 de zile pentru gemeni sau mai mulți). Concediul trebuie să fie luat în zile consecutive în termen de patru luni de la naştere. Angajatorul trebuie să fie informat cu cel puţin o lună în avans. Acest lucru poate fi combinat cu cele trei zile de concediu acordate atunci când se naşte un copil.

Concediu medical (Arrêt de travail pour maladie)

Un medic poate prescrie concediu medical pentru un angajat, prin eliberarea unui formular de concediu medical (un avis d'arrêt de travail). Angajatul trebuie să-l completeze şi să-l trimită în termen de 48 de ore:

la agenţia de securitate socială (secţiunile 1 şi 2 ale formularului de concediu medical)
angajatorului, sau la oficiul respectiv în caz de şomaj (punctul 3)

Angajaţii cu concediu medical sunt obligaţi:

Să nu lucreze în timp ce beneficiază de prestaţii de boală
Să respecte orele autorizate pentru a ieşi din casă (specificate de medic, de obicei, 10:00 - 12:00 şi 16:00-18:00 în toate zilele)
să solicite autorizaţie dacă doresc să stea într-o reşedinţă diferită

Sărbători publice (Jours fériés)

Există unsprezece sărbători publice naţionale în Franţa:

1 ianuarie , Anul Nou (Nouvel an, Jour de l'An)

Lunea Paștelui în martie sau aprilie (Lundi de Pâques)

1 mai , Ziua Muncii (Fête de travail)

8 mai , ziua biruinței – sfârșitul celui de-al doilea război mondial (Fête de la liberation)

Joia de Înălțare a Domnului , joia a șasea după Paști, de obicei în mai (Ascension)

Lunea Rusaliilor (Cincizecimii) , lunea a doua dupa Înățarea Domnului, în mai sau iunie (Pentecôte)

14 iulie , Ziua Bastiliei, Ziua națională (Fête Nationale)

15 august , Adormirea Maicii Domnului (Assomption)

1 noiembrie , Ziua Sfinților (Toussaint)

11 noiembrie , Ziua Armistițiului 1918 (Fête de l'Armistice)

25 decembrie , Crăciunul (Noël)

Atunci când sărbătorile naţionale cad într-o marţi sau joi, angajaţilor , în general li se permite să faire un pont şi să ia ziua luni sau vineri liberă, pe care apoi o vor recupera într-un weekend lung (multe companii nu lucrează în aceste zile).

Există, de asemenea multe sărbători academice(naţionale şi regionale) în cursul anului. Acestea pot afecta, de asemenea, afacerile de zi cu zi, şi astfel poate fi util să le ştiţi, chiar dacă nu aveţi copii la şcoală.

Categorii de muncă pe cont propriu

Angajații pe cont propriu pot fi incluși într-una din următoarele categorii:

Freelance (Profession libérale): pentru profesionişti, cum ar fi consultanţi, traducători, contabili, doctori, avocaţi, arhitecţi, artişti, etc, care pot să lucreze fără angajați (cu excepţia unui secretar sau asistent).
Artizan (Artisan): pentru meşteşugari sau profesii manuale, cum ar fi instalatori, electricieni, etc. Dacă intenţionaţi să angajazați lucrători sau să faceți o investiţie semnificativă, este mai bine să vă gândiți la înfiinţarea unei companii.
Comerciant (Commerçant): vânzător, etc

Tipuri de companii

Dacă doriţi să creaţi o companie, aveţi posibilitatea de a alege din mai mult de 10 structuri diferite. Cele mai importante sunt următoarele:

Afacere individuală (IE, Entreprise individuelle): o structură simplă, o persoană responsabilă cu nici o cerință de capital şi cu administrare simplă.
Parteneriat (SNC, Société en Nom Collectif) minim 2 parteneri, cu cerinţe de capital minim.
Societate cu Răspundere Limitată (SARL, Société à Responsabilité Limitée): structura cea mai comună pentru întreprinderi mici şi mijlocii, pentru 2-50 acţionari. Există, de asemenea, o versiune pentru societate cu răspundere limitată a unui partener (EURL, Entreprise Unipersonnelle à Responsabilité Limitée). Nu există cerinţe minime de capital (ceea ce înseamnă că puteţi înființa teoretic o societate cu răspundere limitată cu 1 euro!).
Societate pe acțiuni (SA, Société Anonyme): Structura cea mai comună pentru afaceri mari. Minim şapte acţionari şi un capital de 37,000 €. Jumătate din capitalul subscris trebuie să fie în numerar (sau în natură), privind crearea şi cei cinci ani ulterior de la fondare. În plus, există o societate pe acțiuni simplificată cu un acționar (SASU, Société par actions simplifiée univpersonnelle) şi una cu 2-7 acționari (SAS, Société par actions simplifiée), ambele aceleași cerințe de capital minim.
Birou de marketing (Bureau de Liaison): acestea sunt folosite în principal de către companiile străine înființate în Franța – le puteți folosi pentru activitatea de marketing şi de dezvoltare a afacerilor, dar nu pentru comerţ.
Filiala (Succursale) este un sediu secundar al unei companii mai mari, care poate efectua afaceri în numele societăţii principale.

Unde pot găsi mai multe informaţii?

Informaţii complete referitor la crearea unei întreprinderi în Franţa sunt furnizate de către APCE (Agence pour la Création d'Entreprise), agenţia de stat pentru crearea afacerilor . Aceasta include informaţii cu privire la structurile juridice, sistemele de impozitare, procedurile de creare a unei companii, aspectele de securitate socială, ajutoare financiare şi de asistenţă disponibile, şi unde puteți obţine alte informaţii. Site-ul are, de asemenea, o mare parte din conţinutul său disponibil în limbile engleză, germană şi spaniolă.

O altă sursă bună de informaţii şi date de contact sunt camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile care sunt deosebit de active în Franţa. Site-ul principal al camerelor de comerț și industrie este doar în limba franceză . Multe dintre CCI locale, regionale au site-uri proprii. Un bun exemplu este Paris , disponibil în limbile franceză şi engleză, pe site puteți vedea informaţii referitor la crearea unei afaceri şi sfaturi practice.

Recunoașterea diplomelor

Când aveți nevoie de o transcriere oficială?

În unele sectoare recunoaşterea calificărilor dumneavoastră este vitală pentru a vă permite să vă exercitați profesia. Există două scenarii de bază, în funcţie dacă profesia este reglementată de UE sau nereglementată.

Profesii nereglementate

În acest caz, oricui este permis să facă acest lucru angajatorul îşi bazează decizia pe experienţa şi calificarea candidatului. Certificatele de studii eliberate de către Ministerul Educaţiei prin intermediul birourilor de învăţământ (atunci când deveniți rezident în Franţa), pot fi, probabil, folosite pentru a furniza informaţii către angajator, dar ele nu au nici o valoare juridică.

Profesii reglementate

Profesii acoperite de o directivă sectorială (medici, asistente medicale, medici stomatologi, moaşe, medici veterinari, farmacişti şi arhitecţi): cetăţenii UE cu diplome din ţările lor îşi pot exercita profesia în mod liber într-un alt stat membru - dar ar putea fi necesar să aveți certificatele autentificate de către asociaţia dumneavoastră profesională, în funcţie de profesie. Pentru cetăţenii din afara UE, verificaţi cu asociaţia franceză profesională relevantă sau cu cea din ţara de origine.

Profesii care nu sunt acoperite de o directivă sectorială: Aceste profesii necesită formare profesională şi calificare specifică în Franţa. Acestea sunt adesea profesiile din sectorul de sănătate, drept, arhitectură, transport, etc. În acest caz, diploma trebuie să fie recunoscută de către un organism oficial. Pentru mai multe informaţii contactaţi un departament al guvernului relevant sau asociaţia profesională (de ex: arhitecți ; avocaţi ; medici).

Puteți obţine informaţii detaliate de la Camera Franceză de Comerţ şi Industrie (CCI), în ţara de origine şi/sau în Franța la locul de reşedinţă (găsiți datele de contact ale CCI franceze la pagina web).

Căutarea unui loc de muncă

Unde puteți căuta locuri de muncă în Franţa

Căutarea unui loc de muncă poate fi o sarcină frustrantă și dificilă în Franţa. Ca şi în cele mai multe locuri, multe angajări se fac prin conexiuni personale şi reţele de absolvenți. O reţea eficientă este o modalitate foarte bună de a afla despre oportunităţi.

Traseele tradiţionale prin ziare, internet şi agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sunt folosite frecvent în Franţa, dar sunt multe locuri de muncă care sunt ocupate în baza relațiilor și contactelor. De multe ori posturile vacante nu sunt anunţate public, dar se suplinesc cu persoane care au contacte în cadrul companiei.

Administraţia franceză dispune de o rețea mare de agenţii pentru ocuparea forţei de muncă. Cele mai importante sunt:

Pôle emploi - agenţia naţională pentru ocuparea forţei de muncă. Ea are un număr mare de birouri în întreaga țară. Acestea oferă locuri de muncă manuală şi pentru cei necalificaţi - puteţi vedea anunţuri on-line pe site-ul (numai în franceză).
APEC, agenţia naţională franceză pentru ocuparea forţei de muncă de profesionişti şi directori (Agence pour l'Emploi de Cadres) - www.apec.fr .

Locuri de muncă pentru străini

Au pair

Un "au pair" este angajat să aibă grijă de copii. Tranzacția uzuală este de cazare gratuită, alimentare şi de o indemnizaţie mică în schimbul grijei după copii şi, uneori, ajutor cu alte treburi casnice. Avantajul principal este învăţarea limbii fiind în contact cu ea de zi cu zi şi folosi timpului liber pentru a întâlni persoane.

Familiile care vor accepta un băiat sunt rare, experiența cu copii mai este cerută şi din cauza vizelor, cetăţenii UE au, de obicei, un avantaj. Durata de serviciu este un minim de 2 luni şi o perioadă de maximum 3 ani.

Responsabilităţi şi cerinţe tipice

a vorbi destul limba pentru comunicarea de bază de la început cu copiii
a se scula la timp pentru a pregăti copiii pentru grădiniţă / şcoală şi a-i însoți
a se juca cu copiii
a organiza și a le oferi mesele
a deretica camerele lor şi locurile de joacă
a sta cu ei în unele seri

Responsabilităţile familiei

a acorda sarcini de lucru la un maxim de 25-35 de ore pe săptămână
a oferi un minim de 2 zile (2 x 24 ore) libere în timpul săptămânii
a nu trata au pair-ul ca o servitoare de casă neplătită
a asigurarea o cameră personală
a plăti o alocaţie săptămânală (de obicei, în jurul valorii de 60 €)
a înregistra au pair-ul cu medicul de familie

Următoarele organizaţii fac legătura dintre familii şi au pair - de obicei, vor cere o taxă de înregistrare familiei şi/sau au pair:

IAPA (International Au Pair Association)
IAPO (International Au Pair Organisation)
AFJE (Accueil Familial des Jeunes Etrangers)
Căutare AuPair

Locuri de muncă sezoniere în agricultură

Se estimează că peste 120.000 de străini vin în Franţa în fiecare an pentru a ajuta cu munca sezonieră şi intensivă, cum ar fi culesul fructelor și strugurilor. Sezonul strugurilor este de 4-5 săptămâni, în septembrie/octombrie (în funcţie de timp şi de regiune), cel al altor fructe poate fi din mai până la începutul lunii noiembrie.

Este relativ uşor de a obţine un permis de muncă temporară pentru a face acest lucru legal (acest lucru este de multe ori făcut ilegal). Munca este grea şi salariile sunt mici. Mulţi oameni vin înapoi an după an în aceleaşi locuri, deci poate fi dificil de a obţine un loc de muncă.

Industria turismului

În sezonul de vară, există multe oportunităţi în industria turismului. Găsirea unui loc de muncă temporară în luna august, mai ales în Paris şi în alte locuri pline de turiști, tinde să fie mai uşoară pentru că mulți francezi de asemenea pleacă în vacanţă. Hoteluri, restaurante şi alte servicii alimentare sunt locurile cele mai comune pentru muncă.

În funcţie de experienţă şi calificări, locurile de muncă includ: dereticatoare, chelner/chelneriță, bucătar, casier şi recepţioner.

Securitate socială pentru angajați

Asigurare pentru angajaţi, studenţi şi pensionari

Cetăţenii UE / SEE, inclusiv cetăţenii din România, sunt de obicei asigurați în Franţa de către sistemele din ţara lor de origine. Dacă aveţi de gând să fiți rezident în Franţa, trebuie să vă înregistraţi în sistemul de securitate socială.

Cetăţenii non-EU/SEE trebuie să aibă un permis de ședere pentru a fi eligibili pentru o asigurare socială din Franţa.

Introducere în sistemul francez de securitate socială

Există mai multe scheme în Franţa (régimes obligatoires), va trebui să vedeți din ce categorie faceți parte:

schemă generală (régime générale) pentru angați, acoperind peste 80% din populație
scheme autonome (régimes autonomes) pentru profesii pe cont propriu, nu în domeniul agriculturii
scheme agricole (régimes agricoles) pentru agricultori
scheme speciale (régimes spéciaux) pentru categorii specifice, cum ar fi funcționarii publici

Securitate socială pentru angajaţi

Când începeți să lucrați în Franţa, noul dumneavoastră angajator vă va înregistra la URSSAF (Union de Recouvrement des Cotisations de Sécurité Sociale et d'Allocations Familiales) .

Această instituţie gestionează atât sistemul de securitate socială cât şi asigurările de şomaj. Angajatorul vă va înregistra, de asemenea, pentru contribuţiile de pensii. Contribuţiile la sistemul de securitate socială se bazează pe câştigurile dumneavoastră prin intermediul deducerilor automate din salariu. Acestea sunt împărţite între contribuţiile din partea dumneavoastră şi angajatorului.

Odată înregistrat, veţi primi un certificat de afiliere la sistemul de securitate socială cu numărul de securitate socială şi Carte Vitale. Veţi avea nevoie să găsiţi CPAM local (Caisse Primaire d'Assurance Maladie), care va fi interfaţa dumneavoastră cu sistemul de securitate socială. CPAM local depinde de locul de reşedinţă şi este uşor de a fi găsit on-line.

Schema generală acoperă toți salariaţii şi angajații similari (care nu sunt în regimurile speciale, cu condiţia că contribuţiile lor sunt actualizate). Dependenții (soți și copii) sunt asigurați în mod automat. Lucrătorii străini detaşaţi în Franţa de către un angajator al cărui sediu înregistrat se află în afara ţării nu sunt de obicei supuși schemei generală. Această categorie de lucrători menţine propriul sistem de securitate socială, cu excepţia cazului în care provin dintr-o ţară care are un acord bilateral cu Franţa.

Asigurare de sănătate

De îngrijire a sănătății: Toți rezidenţii legali în Franţa, şi anume angajaţii, şomerii, pensionarii şi dependenții acestora, au dreptul să beneficieze de sistemul francez de asistenţă medicală. Modul în care funcţionează este se plătește pentru tratamentul lor, şi apoi se cere o rambursare. Vi se întoarce înapoi un procent din sumă, în funcție de tipul de tratament (variind de la 100% pentru tratament de urgenţă până la 65% pentru un curs de antibiotice).

Alocații zilnice: persoanele angajate (care au contribuit la sistemul de securitate socială) primesc de obicei 50% din salariul mediu brut zilnic din peste trei luni precedente, atunci când sunt bolnavi. Aceasta începe din a patra zi de absenţă de la locul de muncă. De obicei, angajatorii continuă să plătească toată suma sau o parte din salariu şi să primească în mod direct restituiri pentru alocaţia zilnică de la securitatea socială.

Prestaţii de maternitate

Îngrijire a sănătății: 100% din toate costurile legate de sarcină şi naştere sunt acoperite. Aceasta include toate costurile pentru tratamentul prescris în perioada prenatală şi postnatală, inclusiv: cheltuieli medicale, farmaceutice, de spitalizare si de examinare.

Alocații zilnice: Toate angajatele gravide au drepturi la o indemnizaţie zilnică în timpul concediului de maternitate. Suma depinde de salariul mediu zilnic în cursul celor trei luni înainte de a pleca. Concediul de maternitate durează minimum de şaisprezece săptămâni. Până la şase pot fi luate înainte de data estimată (la data présumée), ca concediu prenatal (repo prenatal). Daca bebelușul întârzie, concediul se prelungeşte în mod automat şi nu este dedus din totalul. Restul din şaisprezece săptămâni sunt luate ca concediu postnatal (repo postnatal). Angajatul poate decide să scurteze concediul de maternitate, dar opt săptămâni sunt obligatorii (şase fiind după naştere). După al treilea copil un angajat poate obţine un concediu de maternitate mai lung: 8 săptămâni înainte de data naşterii şi 18 după.

Accidente industriale şi boli profesionale

Această asigurare acoperă accidentele în drum spre / de la locul de muncă şi boli profesionale. Angajatorul dumneavoastră ar trebui să fie informat cât mai curând posibil, cu informaţii complete, precum şi numele / adresele de martori ai evenimentului (dacă este cazul).

Îngrijirea sănătăţii: Costurile medicale şi farmaceutice, de spitalizare, aparate şi proteze sunt toate gratuite (cu excepţia cazurilor în care acestea depăşesc ratele aprobate). Formarea profesională sau de reabilitare funcţională poate fi, de asemenea asigurată.

Alocații zilnice: Se plăteşte din prima zi de incapacitate de muncă. Este egală cu 60% din salariul brut pe zi, pentru primele 28 de zile, şi până la 80% după prima zi (în limitele definite de securitate socială).

Pensii: Dacă rămâneți permanent sau în totalitate în incapacitate de muncă, aţi putea fi eligibil pentru a primi o pensie. În caz de deces, partenerul dumneavoastră (în unele cazuri, copiii sau părinţii decedatului), pot beneficia de pensie. Pensiile şi indemnizaţiile se plătesc, chiar dacă vă mutaţi, ulterior, într-un alt stat UE.

Asigurare de invaliditate

Această asigurare compensează pentru o reducere în capacitatea de a lucra şi de pierderea consecutivă a veniturilor. Poate fi acordată pe o bază temporară şi revizuit în orice moment. Pentru a fi eligibil trebuie să îndepliniți următoarele condiţii:

(1) fiind cel puţin două/treimi cu handicap;

(2) cu vârsta sub 60 de ani - dacă mai în vârstă, se aplică sistemul de pensii pentru bătrânețe;

(3) înregistrat şi care a contribuit la sistemul de securitate socială - în mod normal, pentru mai mult de 6 luni;

(4) dispus să efectueze orice examinare medicală necesară.

Această asigurare vă oferă dreptul de a primi o pensie calculată pe baza unei medii a celor 10 ani cu venit anual cel mai înalt. Dacă vă aflaţi într-un loc de muncă plătit, această pensie se achită la 30% din această medie. Dacă nu aveți un loc de muncă plătit, pensia este egală cu 50% din această medie. Pensia poate fi mai mare dacă aveţi nevoie de îngrijire a unei părți terțe zilnic. În plus, aveţi dreptul la rambursarea de 100% din toate costurile de îngrijire a sănătății.

Asigurare de bătrânețe și văduvie

În principiu există două tipuri de prestaţii de asigurare pentru bătrânețe, contributive, (inclusiv pensiile de bătrânețe) şi non-contributive.

(a) Pensii contributive

Pensie pentru bătrânețe: Eligibilitatea nu este automată - cererile de pensii ar trebui să fie prezentate cu şase luni înainte de data pensionării. Pensiile sunt calculate în funcţie de vârstă, lungimea carierei, nivelurile salariilor şi contribuţiile aferente. Vă puteţi retrage la vârsta de şaizeci de ani şi timpul de bază al calificării este de 37.5 ani de muncă - dacă aveţi mai puţin de aceasta, pensia este ajustată în sens descrescător. Puteţi face contribuţii suplimentare (până la echivalentul a trei ani) pentru a creşte valoarea pensiei finale.

Pensie pentru văduvie: Acordată pentru văduvi/văduve în vârstă de mai mult de 55 de ani, poate fi de până la 54% din pensia soţului decedat. Este o pensie bazată pe testarea mijloacelor (pension de réversion).

Există, de asemenea, o pensie pentru văduvi / văduve pentru persoanele cu handicap permanent (pension de veuve ou de veuf) care nu are o cerinţă minimă de vârstă. Pensiile pentru non - cadre (angajaţi non-executivi) sunt gestionate de CNAVTS (Caisse Nationale d'Assurance Vieillesse et de Travailleurs Salariés) - informaţii disponibile la .

(b) Pensii non-contributive

Aceasta este o alocaţie în care următoarele criterii sunt luate în considerare: (1) de peste 65 de ani - sau 60 în cazul de incapacitate de muncă; (2) rezident în Franţa; (3) venituri sub un anumit nivel; (4) salariat sau angajat pe cont propriu pentru o anumită perioadă minimă de timp.

Tipuri de beneficii includ: indemnizaţia pentru mame (allocation aux mères de famille), de pensie suplimentară, pensie viageră (secours viager), pensie de bătrânele şi alocaţia suplimentară furnizată de către fondul de solidaritate a bătrânilor (pentru persoanele cu veniturile cele mai mici). Informaţiile pot fi obţinute de la FSV (Fonds de Solidarité Vieillesse) .

Deces

Asigurarea de deces prevede plata unei sume de bani pentru întreţinerea unei persoane dependente, la data decesului lor. Plata se face la soţ, cu excepţia cazului în care sunt divorţaţi sau separaţi, atunci poate merge la copii sau părinţi. De obicei, este echivalentă cu 90 de zile de plată de bază. Revendicările ar trebui să fie depuse împreună cu un certificat de deces, cartea de asigurare a persoanei decedate, un atestat al salariului său, un certificat de familie (fiche familiale d'état civile) şi, dacă este cazul, documentele care atestă dependenţa pe decedat.

Pensie suplimentară

Pensiile pentru bătrânețe de bază sunt mărite de pensia suplimentară (obligatorii pentru toate persoanele angajate). Contribuţiile de pensii suplimentare şi toate pensiile executive (cadres) produc "punctele de pensionare", care reflectă durata muncii, nivelul salariului, şi contribuţiile. Aceste puncte sunt multiplicate cu un factor (ajustat anual) pentru a calcula cuantumul pensiei reale. Puteți mări în continuare suma de pensii cu o poliţă de asigurare suplimentară (de asigurare mutuală sau privată).

Pensia suplimentară este gestionată de ARRCO (Association des Régimes de Retraités Complémentaires) – puteți găsi informaţii (în limba franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană şi portugheză) .

AGIRC (Association Générale des Institutions de Retraite des Cadres) gestionează pensiile atât de bază cât şi cele suplimentare pentru directori (cadres) şi include aproape 50 de instituţii de pensionare. Mai multe informaţii la www.agirc.fr (în franceză).

Lucrători pe cont propriu

Dacă sunteți un lucrător pe cont propriu, trebuie să vă abonaţi la régime autonome, să vă înregistraţi la URSSAF (Union de Recouvrement des Cotisations de Sécurité Sociale et d'Allocations Familiales ) şi să achitați toate plăţile necesare.

Asigurarea de sănătate este furnizată de un agent de asigurare specializat în cadrul CANAM (Caisse National d'Assurance Maladie des Professions Indépendants ). Trebuie, de asemenea, să contribuiți la fonduri de pensii şi de invaliditate – sub CNAVPL (Caisse National d'Assurance Vieillesse des Professions Libérales ).

Artiștii pe cont propriu (designeri, scriitori, fotografi, ilustratori, compozitori de muzică), al căror venit depinde mult de dreptul de autor, ar trebui să înregistreze la AGESSA (Association pour la Gestion de la Sécurité Sociale ).

Protecţie contra șomajului

Cum să obţineţi bani dacă vă pierdeţi locul de muncă

Dacă lucrați în Franţa şi ați devenit şomer, trebuie să informați imediat autorităţile.

În primul rând, înregistraţi-vă la ASSEDIC, agenţia franceză de şomaj, (site-ul web în limba franceză), şi apoi vizitaţi Pole Emploi, agenţia naţională franceză pentru ocuparea forţei de muncă (site-ul web în limba franceză). Fiecare agenţie ar trebui să vă facă o programare cu un consilier care va examina situaţia dumneavoastră şi vă va ajuta să căutați un loc de lucru.

Veţi primi o indemnizaţie de şomaj (se plătește prin ASSEDIC), în baza următoarelor condiţii:

nu ați devenit şomer prin propria decizie
aţi plătit cel puţin 6 luni de contribuţii pentru asigurări sociale în Franţa, în timpul celor 22 luni precedente
aveţi mai puţin de 60 de ani
sunteţi capabil de lucru, din punct de vedere fizic

Indemnizaţia se plăteşte timp de 7 luni (în cazul în care aţi lucrat cel puţin 6 luni pentru ultimele 22 luni) sau pentru 22 luni (dacă aţi lucrat cel puţin 14 luni în ultimii 2 ani). Indemnizaţia lunară, de obicei, începe de la 50% din salariul obţinut anterior şi scade în timp. Pentru a o primi, aveţi nevoie pentru a fi în căutare activă de lucru şi puteți fi solicitat să furnizați dovezi în acest sens.

Dacă părăsiți Franţa după ce ați pierdut locul de lucru şi nu v-ați înregistrat în căutarea unui loc de muncă, nu veţi beneficia de prestaţii. Acest lucru nu este întotdeauna în cazul în care plecați în altă ţară UE / SEE; după ce ați lucrat acolo pentru perioada minimă obligatorie a țării, s-ar putea să aveți dreptul la prestaţii care să ia în considerare timpul lucrat anterior în Franţa. Înainte de a părăsi Franţa, obţineți un formular E301 completat (care enumeră perioadele utilizate pentru calcularea prestațiilor de şomaj).

Venind dintr-un alt stat UE / SEE

Dacă veniţi dintr-un alt stat UE/SEE pentru a căuta un loc de muncă în Franţa, aţi putea a primi prestaţii de şomaj. Acest lucru depinde de situaţia dumneavoastră personală:

Ați lucrat într-o ţară UE / SEE, dar nu ați primit nici o prestație de şomaj acolo:

O regulă generală este că ultimul stat UE / SEE, în care ați lucrat, plăteşte prestațiile de şomaj. Prin urmare, trebuie să lucrați cel puţin o zi din Franţa pentru a avea dreptul să fie luată în considerare perioada de muncă în alt stat UE/SEE. Calculul prestaţiei se va baza pe ultimul salariu francez, dacă ați lucrat timp de cel puţin patru săptămâni - altfel un salariu de referinţă este utilizat.

Ați primit prestații de şomaj într-un stat UE / SEE:

Trebuie să vă înregistraţi în Franţa în căutarea unui loc de muncă (la o agenție ASSEDIC în locul dumneavoastră de reședințo în Franţa) în termen de şapte zile de la concedierea în alt stat UE / SEE. Ar trebui apoi să primiți prestații de şomaj în Franţa (pentru o perioadă de maximum trei luni), dar cererea dumneavoastră poate lua ceva timp - deci asiguraţi-vă că aveţi bani pentru a acoperi cheltuielile de trai.

La sfârşitul celor trei luni (sau înainte), vă puteţi întoarce la ţara în care aţi primit anterior prestații de şomaj şi să cereți să le primiți din nou. Dacă nu vă întoarceți în termen de trei luni, ați putea pierde beneficiile în statul de origine din UE / SEE.

Ați demisionat de la locul de muncă într-un stat UE / SEE pentru a urma soțul/soția (sau partenerul/a), care și-a găsit de lucru în Franţa:

Această demisionare ar trebui să fie considerată ca o cauză legitimă de șomaj. Deci dumneavoastră veți avea dreptul de a primi prestații de șomaj, cu condiția că contribuțiile anterioare sunt suficiente.

ATENȚIE!

Informațiile despre prestațiile de șomaj se schimbă des în Franța și în alte state UE/SEE. Asigurați-vă că aflați informația necesară pentru situația personală de la agențiile/organizațiile relevante (cum ar fi ASSEDIC în Franța) înainte de a lua decizii bazate pe drepturile la prestații de șomaj.

Sistemul educațional francez: informație generală

Sistemul şcolar francez

Sistemul educațional francez: informație generală

Sstemul educațional finanţat de stat este susţinut de o reţea globală de şcoli private, inclusiv mai multe şcoli internaţionale. Aproximativ 15 la sută din copii frecventează şcolile private franceze, cele mai multe dintre care sunt școli co-educaţionale de zi (învăţământul este aproape exclusiv co-educaţional).

Standardele de învăţământ superior sunt doar medii, cu excepţia notabilă a elitei grandes écoles, care sunt printre cele mai bune instituţii de învăţământ din lume.

Învățământul în Franţa este obligatoriu între vârstele de 6 şi 16, şi şcolile de stat sunt complet gratuite de la grădiniţă până la universitate (şcolile gratuite de stat au existat în Franța de peste un secol), dar există și dreptul de a educa copiii la domiciliu .

Numărul mediu de copii per clasă este în prezent aproximativ 25.9 (grădiniţă), 22.7 (şcoala primară), 23,7 (colegiu) şi 27,6 (liceu) (INSEE, 2008-2009 ).

Asociaţiile părinte-profesor sunt frecvente (dacă doriţi să vă alăturaţi, alegerile sunt de obicei în luna octombrie), şi reuniunile părinte-profesor, unde părinţii pot discuta despre progresul unui copil cu profesorii, au loc în mod regulat. Dacă aveţi o problemă, trebuie să contactaţi mediatorul școlar local.

Metodele de învăţare, de înscriere şi vacanțe

Sistemul şcolar de stat în Franţa diferă considerabil de sistemele școlare, de exemplu, în Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii, mai mult în ceea ce priveşte învățământul secundar.

Ministerul Educaţiei Naţionale, Tineretului şi Sportului este responsabil de cea mai mare parte a sistemului de învăţământ de stat francez, care împarte ţara în 28 de regiuni sau districte (académies), fiecare dintre care este un grup de mai multe départements conduse de un administrator (recteur) şi anexat la cel puţin o universitate.

Académies stabilesc curriculum-ul şi examinările (toate şcolile din aceeaşi académie au aceleași întrebări la examen), şi un grad înalt de consultare asigură că standardele variază foarte puţin între regiuni. Deşi statul oferă o mare parte din finanţare pentru sistemul de învăţământ francez, în ultimii ani o parte din responsabilitate a fost transferată în regiuni (pentru lycées) şi departamente (pentru collèges).

Elevii, de obicei, merg la grădiniță şi şcoli primare din apropiere, deşi frecventarea şcolii secundare de multe ori presupune parcurgerea distanţelor lungi. Una dintre consecinţele depopulării zonelor rurale în ultimii ani a fost închiderea numeroaselor şcoli, ceea ce a dus la necesitatea copiilor să se deplaseze departe la şcoală, deşi în majoritatea zonelor există serviciul de transport cu autobuzul şcolar.

Țineţi cont de faptul că numerotarea claselor în şcolile franceze de stat diferă în mod considerabil de sistemele din SUA şi Marea Britanie. În locul numerătorii de la 1 la 12, clasele franceze încep cu clasa a 11-a la vârsta de şase ani şi se încheie cu prima clasă, urmată de classe terminale, ultimul an al unui liceu secundar (lycée), la 17 sau 18 ani. În cazul în care elevii rămân clasa la liceu, ei sunt deseori nevoiți să repete un an de studii (redoubler), deşi acest lucru este rareori la grădiniţă sau în şcolile primare datorită introducerii unui sistem mai flexibil de cicluri.

Înscrierea la școală

Informaţii despre şcolile într-o anumită zonă pot fi obţinute de la serviciul de informaţii al şcolilor (service des écoles), la primăria locală. Dacă doriţi să aranjaţi educaţia copilului dumneavoastră înainte de a ajunge în Franţa, ar trebui să scrieți la Inspecteur d’Académie al département în care planificați să locuiți, cu detalii despre vârsta copilului, şcolarizarea anterioară şi nivelul de cunoaştere a limbii franceze.

Pentru a vă înscrie copilul la o şcoală franceză, trebuie să compilaţi un "fişier de înscriere" (dossier d’inscription), la primăria locală (pentru şcolile primare) sau la serviciul școlar rectorat (pentru şcolile secundare) şi trebuie să prezentați documentele enumerate mai jos. Veți primi apoi un formular de înregistrare pe care va trebui să-l prezentați la şcoală.

Certificatul de naştere al copilului dumneavoastră sau un paşaport, cu o traducere franceză oficială (dacă este necesar). În cazul în care copilul dumneavoastră s-a născut în Franţa, trebuie să prezentați registrul familiei (livret de famille) sau certificatul de naştere (extrait de l'acte de naissance).
Dovada de imunizare. În Franţa, imunizările sunt înregistrate în cartea de sănătate a copilului (carnet de santé), care este emisă pentru părinţi atunci când un copil se naşte. Când ajungeţi în Franţa, veți primi un carnet de santé de la mairie locală pentru toţi copiii de vârstă şcolară.
Dovada locuinței sub forma unei facturi de energie electrică sau telefonice în numele dumneavoastră. Dacă nu aveţi nici o factură, un contract de chirie, leasing sau dovada de proprietate (attestation d’acquisition) este acceptabilă.
Dacă copilul dumneavoastră vine de la o altă şcoală franceză, un certificat de radiation emis de către şcoala sa anterioară.
Dovada de asigurare.

Ore de şcoală

Majoritatea şcolilor de stat au adoptat săptămâna de patru zile (semaine de quatre jours) cu miercurea liberă şi lipsa de recuperare a lecţiilor în ziua de sâmbătă prin reducerea perioadelor de vacanţă, deşi cele mai multe collèges au, de asemenea, lecţii în zilele de miercuri, de dimineață.

Orele de şcoală variază. La grădiniță sunt de la 08.30 sau 09.00 - 11.30 sau 12.00 şi de la 13.30 sau 14.00 până la ora 16.30. Există o pauză de 15 minute, dimineaţa şi după-amiază. Şcoala primară constă din 26 de ore pe săptămână, de obicei, 08.30 - 11.30 şi 13.30 - 16.30. Şcolile secundare au cea mai lungă durată de ore. Într-un collège, elevii merg la şcoală pentru 27 sau 28 de ore pe săptămână şi într-un lycée pentru aproximativ 30 la 36 de ore (în funcţie de tipul de lycée). Orele de şcoală pentru un lycée sunt, de obicei, 08.00 - 12.00 şi 14.00 - 17.00, deşi unele încep de la 09.00 si se termină la 18.00. La ambele collège și lycée, copiii nu sunt obligaţi să rămână în şcoală dacă nu au nici o lecţie.

Majoritatea şcolilor au un autobuz (gratuit), care colectează copiii din regiunile îndepărtate şi îi întoarce acasă la sfârşitul zilei.

Vacanțe

Copiii francezi au cele mai lungi vacanțe de şcoală (vacances scolaires) din lume, cu 117 zile (cu excepţia week-endurilor în decursul unei vacanțe pe termen lung şi sărbătorilor publice). Ei frecventează şcoala, în general, pentru numai 160 de zile pe an, de la începutul lunii septembrie până la sfârşitul lunii iunie, deşi acestea compensează cu orele de şcoală lungi şi temele abundente (începând cu şcoala primară). Vacanțele școlare de iarnă şi primăvară variază de la oraş la oraş în conformitate cu un sistem de zone cu scopul de a permite stațiunilor de schi să facă faţă fluxului de copii în timpul acestor perioade. Datele vacanțelor pot fi modificate ținând cont de circumstanţele locale. Fiecare an este alcătuit din cinci semestre, fiecare în medie de şapte săptămâni.

Şcolile sunt, de asemenea, închise în zilele de sărbătoare din timpul semestrelor. Datele vacanțelor școlare sunt publicate de către şcolile şi comunităţile locale în avans, oferind astfel părinţilor timp suficient pentru a programa vacanţele familiale.

Guvernul emite instrucţiuni în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă pentru studenți în timpul ultimului semestru al anului universitar. Normele se aplică pentru studenţii la nivel terţiar şi elevii din şcolile secundare şi tehnice cu vârsta de 16 ani sau mai mult, cu toate că cei din învăţământul secundar în vârstă de 14 sau 15 sunt eligibili pentru un permis de muncă de vară part-time, cu condiţia că aceasta e muncă uşoară şi pentru nu mai mult de jumătate din perioada de vacanţă de vară.

Dispoziţii

Învățământul este gratuit în Franţa, dar pixurile, articolele de papetărie şi hainele sportive/ echipamentele trebuie să fie cumpărate de către părinţi. Majoritatea dispoziţiilor sunt prevăzute în şcolile primare (vârsta cuprinsă între 6 și 11) şi în collèges (vârsta 12-15), deşi părinţii trebuie să cumpere unele cărţi, dar totul trebuie să fie cumpărat de către părinţi pentru copii care merg la liceu. O serie de fotografii tip paşaport sunt necesare pentru elevii la liceu.

Sistemul școlar francez

Grădinița și școala primară

Grădinița și școala primară sunt împărțite în cicluri educaționale (cycles pédagogiques). Există 3 cicluri, fiecare cu durata de 3 ani, după cum urmează:

1. Cycle des Apprentissages Premiers, cuprinde 3 ani de grădiniță de la vârsta de trei ani până la șase ani (les petits, les moyens și les grands).

2. Cycle des Apprentissages Fondamentaux, cuprinde anul final de grădiniță și primii doi de școală primară ( cours préparatoire/CP and cours élémentaire 1/CE1).

3. Cycle des Approfondissements, include anii la școala primară cours élémentaire 2/CE2, cours moyen 1/CM1 și cours moyen 2/CM2.

Deşi în mod normal, fiecare ciclu durează trei ani, acesta poate fi completat în doi sau patru ani, în funcţie de progresul unui copil. Decizia dacă un copil este gata pentru a trece la următorul ciclu este făcută în comun de către un consiliu profesoral (conseil des maîtres du cycles), directorul şcolii, profesorii elevului şi un grup de psiho-pedagogi. Părinţii sunt capabili de a face apel împotriva unei decizii a şcolii în ceea ce priveşte trecerea la ciclul următor. O carte şcolară de înregistrare (livret scolaire) este menţinută pentru fiecare copil în timpul celor trei cicluri.

Grădiniţa

Franţa are o tradiţie îndelungată de grădiniţe gratuite, finanțate de stat, şi are una dintre cele mai bune programe din lume, deşi, în multe zone instalaţiile sunt în cantităţi mici şi ar putea fi necesar să vă înscrieți copilul dumneavoastră practic la concepție! (Înscrierea normală are loc în luna aprilie înainte de începerea anului şcolar.)

Copiii între două luni şi trei ani pot fi lăsați la o grădiniţă sau la o crèche, cu condiţia că ambii părinţi lucrează. Există patru tipuri de crèche:

Creșe ‘colective’ (crèche collective) conduse de comunitatea locală, care sunt cea mai populară alegere și ca urmare, sunt suprasubscrise (numai 9 la sută din părinți găsesc locuri);
‘Creșe - mini’ (mini-crèche), sunt similare cu creșele colective, însă mai mici;
Creșe parentale (crèche parentale), organizate de un grup de părinți și limitate până la 16 copii;
Creșe familiale (crèche familiale), în care lăsați copiii la domiciliul unei ‘asistente maternale’ (assistante maternelle).

Dacă lăsați copilul dumneavoastră cu o assistante maternelle, asigurați-vă că este acreditată (agréée) de Protection Maternelle et Infantile (PMI) (http://lannuaire.service-public.fr/).

Crèches sunt de obicei deschise de la 07.00 la 19.00 în zilele de săptămână. Costul unei crèche collective variază în conformitate cu numărul de copii, salariile părinților și municipiu; o assistante maternelle costă minim 22 € pe zi. Pentru mai multe informații despre creșele parentale, contactați Association des Collectifs Enfants Parents Professionels (ACEPP, 01 44 73 85 20).

Dacă aveţi nevoie să lăsați copiii dumneavoastră doar ocazional (de exemplu, ambii părinţi nu lucrează cu normă întreagă), copii cu vârsta între trei luni şi şase ani, pot fi lăsați până la o zi la halte-garderie sau jardin d’enfants sau un centru multi-accueil (limitat la 20 de copii); preţurile variază, dar pot fi de 2 € pe oră. În cazul în care copiii au nevoie de grijă pentru scurt timp, înainte sau după şcoală, ei pot fi găzduiți de către un accueil péri-scolaire sau centre de loisirs sans hébergement (cu vârsta de minim trei ani), uneori, ataşat la o creşă (a se vedea mai jos).

Dacă vă puteţi permite, puteţi angaja un asistent maternal (garde d’enfant à domicile) sau dădacă (nounou), care trebuie să fie totuşi declarată autorităţilor, ca angajat salariat. Un asistent maternal sau dădacă trebuie să fie plătit cel puţin cu salariul minim. Reţineţi, totuşi, că puteţi obţine o reducere de impozit împotriva cheltuielilor pentru creşă sau îngrijire a copiilor.

Grădinița (école maternelle) de la vârsta de doi până la şase ani este opţională. Cu toate acestea, un loc este teoretic disponibil în grădiniţă pentru fiecare copil de trei ani, dacă părinții cer unul. Locul trebuie să fie într-o grădiniţă sau o clasă de copii (classe enfantine), într-o şcoală primară cât mai aproape de domiciliul copilului. Prioritatea este acordată copiilor care locuiesc în zone defavorizate, copiilor cu doi părinţi care lucrează, copiilor din familiile cu trei sau mai mulţi copii mici, şi copiilor care locuiesc prea departe de şcoală pentru a merge acasă la prânz.

Orele la grădiniță sunt, în general, de la 08.30 sau 09.00 - 11.30 sau 12.00 şi de la 13.30 sau 14.00 - 16.00 sau 16.30, cu excepţia de miercuri, atunci când nu este şcoală. Copiii mici dorm, de obicei, timp de două ore după masa de prânz. Copiii pot frecventa grădinița pentru o jumatăte de zi, cum mulţi părinţi străini preferă, în special la început atunci când copilul nu vorbește franceza. Există, de obicei, o sesiune de dimineaţă în zilele de sâmbătă, în funcţie de département, deşi acest lucru este opţional. Copiii pot avea masa de prânz la cantina şcolii prin acord. Dacă părinţii nu sunt capabili să colecteze copiii lor când timpul de şcoală se termină, există de obicei o asistentă de supraveghere (garderie) până la ora 18.00 pentru o mică taxă.

Grădiniţa a fost în mod tradiţional împărţită în trei etape, în funcţie de vârstă:

les petits – de la doi la patru ani; les moyens – de la patru la cinci ani;
les grands – de la cinci la șase ani.
Cei trei ani de școală primară de la vârsta de trei ani până la șase ani sunt incluși în primii cycles pédagogiques și ultimul an este inclus în al doilea ciclu.

Grădiniţa este destinată pentru a introduce copiii în mediul social de şcoală şi de a dezvolta abilităţile de bază pentru coordonare.

Şcoala primară

Frecventarea școalii primare (école primaire) este obligatorie între vârstele de 6 şi 11 ani pentru 26 de ore pe săptămână. Şcolile sunt stabilite şi menţinute de către comunităţile locale, deşi responsabilitatea globală îi revine statului.

Cei cinci ani de şcoală primară sunt structurați după cum urmează:

Disciplinele predate la şcoala primară sunt împărţite în trei grupe principale: franceză, istorie, geografie şi studii civice; matematică, ştiinţă şi tehnologie; educaţie fizică şi sport arte şi meserii, şi muzică. Numărul minim şi maxim de ore de şcolarizare este stabilit pentru fiecare grup de discipline, până la un total de 26 de ore pe săptămână.

O oră de limbă străină pe săptămână este inclusă în anii de şcoală primară CM1 şi CM2. Majoritatea elevilor (peste 80 la sută) au ales să înveţe limba engleză, deşi guvernul francez încearcă să îi încurajeze să înveţe alte limbi străine, inclusiv limbile regionale şi ale imigranţilor, de exemplu, limba arabă.

Ora de descoperire

Unul dintre aspectele unice ale învăţământului primar francez este " ora de descoperire " (classe de découverte), atunci când elevii petrec de la una până la trei săptămâni într-un mediu nou. Aceasta poate avea loc la ţară (classe verte/classe de nature), în munți (classe de neige), la mare (classe de mer), sau chiar în străinătate. Ora de descoperire cea mai populară este călătoria la schi, care are loc de obicei în lunile ianuarie sau februarie. Asistenţa financiară este disponibilă pentru părinţii care nu au posibilitatea de a plăti.

Învăţământul secundar

Învăţământul secundar este obligatoriu până la vârsta de 16 ani şi include frecventarea unui collège până la vârsta de 15 ani. La 15 ani, învățământul următor este decis în urma unei examinări, studenţii cu cele mai mari aptitudini academice merg la un lycée (liceu) până când împlinesc 18 ani (cycle long) pentru a studia pentru baccalauréat, iar alții urmează studii prescurtate (cycle court), într-un curs profesional.

Acestea includ studiile pentru un brevet d’enseignement professionnel (BEP) sau certificat d’aptitude professionnelle (CAP), care poate duce la o baccalauréat professionnel, într-un lycée ‘profesional’. La sfârşitul unui collège, un certificat de competenţă este eliberat pentru abilități anumite, cu condiţia că un anumit nivel de cunoaștere a limbii, de asemenea, a fost atins. Elevii pot repeta un an până când trec examenul final (diplôme national du brevet (DNB)), și puțini pleacă fără un certificat.

Școala secundară la care copilul dumneavoastră poate merge este determinată în principal de zona unde locuiţi. În unele zone rurale există alegere puţină sau chiar deloc, în timp ce în Paris şi alte oraşe, există de obicei un număr mare de posibilităţi. Părinţii ar trebui să planfice bine înainte, în special dacă ei doresc ca copilul lor să fie acceptat de către un collège sau lycée superior. Unele collèges sunt anexate la lycée, studenţilor de la collège fiind acordată intrarea preferenţială la lycée.

Collège

La vârsta de 11 ani toţi copiii merg la un collège (cunoscut anterior ca un collège d’enseignement secondaire/CES), condus de un principal.

Anul şcolar este organizat în bază de trimestru (o perioadă de trei luni este echivalentul unui semestru), elevii fiind evaluați de către profesori (conseil des professeurs) la sfârşitul fiecărui trimestru. Această evaluare este deosebit de importantă, deoarece determină studiile viitoare pentru fiecare student şi tipul de baccalauréat pe care acesta îl poate lua. Organizaţiile de părinţi (associations des parents/délégués des parents) au, de asemenea, un rol important în determinarea studiilor viitor a unui student.

Cei patru ani la collège numerotați de la 6 la 3 si sunt împărţiți în două cicluri fiecare cu durata de doi ani:

Cycle d’Observation: Primii doi ani de la collège (clasele 6 și 5) sunt numiți ciclu de ‘observare’, unde toți studenții urmează un curriculum comun. Lecțiile generale sunt aproximativ de 24 ore pe săptămână și include limba franceză, matematica, o limbă străină, istoria, geografia, economia, educația civică, fizica și chimia, biologia și geologia, educația tehnologică, discipline artistice, educația fizică și sport. Trei ore suplimentare (heure de soutien) de lecții sunt stabilite în fiecare săptămână din disciplinele selectate de către collège (de obicei limba franceză, matematica și o limbă străină), în dependență de necesitățile fiecărui student. La sfârșitul clasei a 5-a studenții trec la ciclul de orientare (clasa a patra) sau repetă iar clasa a cincea.

Cycle d’Orientation: Ultimii doi ani de collège (clasa a patra şi a treia) sunt numiți "ciclul de orientare", deoarece elevilor le sunt permise unele alegeri a subiectelor şi încep, astfel, să decidă direcţia viitoare (orientation) a studiilor lor. Studenţii urmează un curriculum comun de aproximativ 25 de ore de lecţii pe săptămână, în aceleaşi subiecte ca şi în clasele a şasea şi a cincea. În afară de subiectele de bază, există lecţii obligatorii de limbă străină, care este aleasă dintr-o listă de opţiuni (option obligatoire), şi cursuri opţionale (options facultatives) de limbă regională sau o limbă clasică (de exemplu, greaca sau latina). Deciziile cu privire la studiile viitoare sunt făcute la sfârşitul clasei a treia (în jurul vârstei de 14 ani), atunci când examenele sunt luate pentru a decide dacă elevii merg la un lycée şi dau baccalauréat, merg la un lycée profesional sau se înscriu la o școală de ucenicie.

Lycée

Cum să obţineţi bacalaureatul francez?

Un lycée (condus de un proviseur) este similar cu standardele unei școli de gramatică sau liceu.

Este scopul tuturor elevilor ambiţioși de a merge la un lycée, şi concurenţa este acerbă pentru locuri. La un lycée, elevii sunt tratați mai mult ca studenţi şi nu sunt obligaţi să rămână în şcoală dacă nu au lecţii.

Unele lycées oferă internat (internat) pentru patru nopţi pe săptămână (de luni până joi); puține acceptă elevi interni (internes) în nopţile de duminică. Cele mai multe internate sunt unisex, dar este posibil pentru copiii de celălalt sex să închirieze o cameră din apropiere şi să ia masa la şcoală, precum şi să participe la activitățile de seară – în acest caz ei sunt cunoscuți sub numele de internes externés! Costurile sunt rezonabile: în jur de 2.500 € pe an pentru un interne şi ceva mai puţin pentru un interne externé.

Lycée General și Tehnologic ( Lycée d’Enseignement Général et Technologique): Un lycée general și tehnologic pregătește studenții pentru un baccalauréat general sau tehnologic sau un certificat tehnic (brevet de technicien/BT). Există și lycées profesionale (Lycées Professionnels/LP) și Centres de Formation d’Apprentis (CFA) care oferă cursuri pentru obținerea certificatelor profesionale.

Cursul este împărţit în anul al doilea (seconde), primul (première) şi ultimul(terminale). Clasa a doua sau classe de seconde de détermination este numită aşa pentru că pregăteşte studenţii să aleagă tipul de baccalauréat pe care îl vor lua. Puţini elevi din clasa a doua se specializează şi lucrează pentru un baccalauréat specific; excepţii fiind certificatele de muzică sau dans şi certificatele de ordin tehnic. În timpul clasei a doua, elevii studiază matematica, limba franceză, o limbă străină, istoria, geografia, fizica, chimia, biologia şi geologia, şi au lecții de educaţie fizică şi sport.

După clasa a doua, elevii trec la unul dintre cursurile care duc la examenul de baccalauréat. Lycées generale şi tehnologice oferă, de asemenea, clase de post- baccalauréat pentru studenţii care au obţinut deja un baccalauréat tehnologic sau un BT. Acești studenți pot studia pentru o perioadă suplimentară de doi ani pentru a primi brevet de technicien supérieur (BTS), care cuprinde aproximativ 90 domenii de specializare. Titularii unui BTS pot lucra într-o meserie sau ocupaţie şi pot avea o poziţie responsabilă tehnică sau administrativă.

BTS s-a dezvoltat rapid de la introducerea sa din cauza perspectivelor de angajare bune, şi este de multe ori ales în loc de un curs universitar. Acesta poate oferi, de asemenea, posibilitatea unui curs de tip sandwich care oferă experienţă practică în comerţ sau industrie, și studenții BTS pot aplica pentru una din peste 1.400 de granturi în valoare de aproximativ 450 euro pentru a obţine experienţă de muncă într-o altă ţară UE.

Lycée Profesional ( Lycée Professionnel/LP): Cursurile unui lycée professional duce la obținerea certificatelor profesionale. Acestea includ brevet d’études professionnel (BEP) și certificat d’aptitude professionnelle (CAP). Certificatul BEP acoperă gama de cunoştinţe necesare într-o meserie specială, industrială, din sectorul comercial, administrativ sau social, mai degrabă decât o anumită competenţă. Certificatul PAC este mult mai specializat şi este acordat pentru calificare într-un anumit domeniu, de exemplu, tâmplarie, instalații sanitare sau croitorie. În afară de lecţiile şcolare, programele BEP şi CAP includ perioade de practică la companii oferindu-le studenţilor o introducere la locul de muncă.

După trecerea CAP, studenților li se permite să meargă în "clasa a doua specială " (seconde spéciale sau spécifique), unde ei au cursuri cu durata de trei ani de studii tehnologice care duc la obținerea unui BT. Studenții cu un BEP sau CAP pot lua, de asemenea, un baccalauréat tehnologic sau profesional, cunoscut ca baccalauréat professionnel, după un curs de încă doi ani "(a se vedea mai jos). Aproape fiecare ocupaţie în Franţa are o formă de ucenicie recunoscută sau un certificat, inclusiv grefierii de la depozit, asistenţii în magazin şi chelneri, fără de care este dificil să obţină un loc de muncă într-un anumit domeniu.

Baccalauréat

Baccalauréatul (des numit bac) este luat la un lycée la vârsta de 17 sau 18 ani și este o calificare de admitere automată la o universitate din Franța. Cei care îl trec sunt numiți bacheliers. Există peste 30 de baccalauréats din care se poate alege, dar trei grupe principale, după cum urmează:

baccalauréat general–bac-ul general este o diplomă academică și pregătește studenții pentru studii superioare mai mult decât pentru o profesie oarecare. Acesta permite studenţilor să-şi continue studiile la universitate, în clase pregătitoare pentru un grande école (a se vedea mai jos), într-o secţiune pentru tehnicieni superior (STS), într-un institut universitar de tehnologie sau în şcoli de specializare. Există trei tipuri principale de BAC general: literatură şi clasică, ştiinţă, ştiinţe economice şi sociale.

baccalauréat tehnologic–Acesta se acordă atât pentru cunoştinţe generale cât şi de formare în tehnologii moderne. Este prima etapă de instruire tehnică superioară, de obicei, la un institut universitar de tehnologie sau STS, şi, ocazional, la o universitate sau grande école. Există opt tipuri de BAC tehnologic: industrial, ştiinţă şi tehnologie; știință de laborator, ştiinţa medicală şi socială, agricultură, mediu, hotel şi catering, muzică şi dans.

baccalauréat profesional – Cunoscut sub numele de baccalauréat professionnel, acest lucru este ales de către un număr tot mai mare de studenţi în fiecare an şi s-a bucurat de un succes imens de la introducerea sa. Majoritatea celor care trec examenul merg direct în câmpul muncii, deşi, de asemenea, li se oferă dreptul de a continua studiile de învăţământ superior. O caracteristică majoră a cursului de baccalauréat profesional este faptul că elevii petrec un sfert din timpul lor de formare în industrie.

Studenţii trebuie să treacă un examen de baccalauréat şi un examen de concurență, sau să treacă examenul de baccalauréat, să facă o înregistrare la şcoală şi să participe la un interviu cu un comitet de examinare. Sistemul de selecţie se aplică la institutele de tehnologie (IUT), institutele de studii politice (IEP), şi unităţi de post- baccalauréat care pregătesc studenţii pentru BTS sau pentru intrare într-o şcoală de pregătire pentru grande école (a se vedea mai jos).

Școli de pregătire pentru Grandes Écoles

Școlile de pregătire pentru Grandes écoles (classes préparatoires aux grandes écoles/CPGE sau pe scurt prépa) sunt primii pași pentru oricine cu ambiția de a merge la grande école, instituțiile de învățământ superior de elită din Franța. Admiterea la o prépa este bazată pe notele studentului în primul și ultimul an (première et terminale) la lycée și disciplinele alese.

Cererile trebuie să fie făcute până la sfârşitul lunii aprilie / începutul lunii mai, adică înaintea examenului de baccalauréat, cu selecţie provizorie pe baza rapoartelor din şcoală pentru ultimul an de lycée şi rapoartelor profesorilor. Studenții care au succes petrec doi ani (unul în cazul studenţilor veterinari) într-un CPGE, care este, în general, o parte integrantă a unui lycée, deşi se poate afla într-o grande école. Intrarea la o prépa constituie o procedură de selecţie în primul rând, înainte de examenul de concurență (concours) pentru grande école, care are loc la sfârşitul perioadei de doi ani. Acest examen are o rată de eşec de aproximativ 90 de procente!

Studenţii care nu trec examenul de intrare pot fi autorizați să rămână la o şcoală de pregătire pentru încă un an şi să reia examenul în cazul în care notele lor sunt suficient de înalte. În cazul în care eşuează din nou, aceștia trebuie să își schimbe direcția, care pentru majoritatea studenţilor înseamnă a merge la o universitate. Cu toate acestea, chiar şi succesul parţial intr-unul din examenele CPGE poate aduce scutirea de întreaga sau o parte din diplôme d’études universitaires générales (DEUG), examen la sfârşitul anului al doilea de universitate.

Școli Private în Franța

Tipuri de școli, curriculum și taxe

Există o gamă largă de şcoli private (écoles privées) în Franţa, inclusiv şcoli parohiale (predominante catolice), şcoli bilingve, şcoli internaţionale şi o varietate de şcoli străine, inclusiv şcolile britanice și americane.

Împreună, acestea educă aproximativ 15 la sută din copii francezi. Majoritatea şcolilor private sunt şcoli de zi co-educaţionale și non-denominaţionale (şcolile private "catolice", admit de obicei, non-catolici şi nu li se permite să promoveze catolicismul). Majoritatea şcolilor private funcţionează cu un program de studii de luni până vineri. Există câteva şcoli private - internat (internat) în Franţa, deşi unele şcoli oferă internat săptămânal (de luni până vineri), sau găzduiesc copiii la familii "gazdă".

Costul de școlarizare privată poate fi surprinzător de scăzut, în special pentru școlile britanice: taxe anuale de 2250 € sunt comune.

Pentru o listă a şcolilor franceze - internat într-un oraş sau o regiune anumită, vizitaţi şi căutați pentru "Ecoles privées", sau contactaţi Centre d’Information et d’Orientation local (întrebați la mairie locală pentru detalii).

Office de Documentation et d’Information de l’Enseignement Privé (ODIEP, 01 43 29 90 70) oferă informații despre școli private de la nivelul de grădiniță până la cel de studii superioare. Centre National de Documentation sur l’Enseignement Privé (01 47 05 32 68) oferă o listă a tuturor școlilor private din Franța.

Școli Bilingve, Internaționale și Străine în Franța

Unele școli sunt clasificate ca bilingve (cu section bilingue sau classes bilingues) sau internaționale (de exemplu: lycée international sau cu section internationale). Anumite școli bilingve, cum ar fi Ecole Active Bilingue în Paris, au secțiuni americane, britanice și franceze.

La Ecole Internationale de Paris se predă atât în limba franceză cât și în limba engleză. Reţineţi, totuşi, că curriculum-ul în cele mai multe şcoli bilingve este adaptat pentru copiii a căror limbă maternă este limba franceză. Locurile în şcoli bilingve şi internaţionale sunt foarte solicitate şi există, de obicei, cerinţe rigide de intrare.

Există şcoli internaţionale în Aix-en-Provence, Bordeaux, Cannes, Grenoble, Lille, Lyon, Nisa și în apropiere de Sophia Antipolis, Saint-Etienne, Strasbourg şi Toulouse, precum şi în Luynes în Alpes-Maritimes şi în Monaco. Lycée International de la Saint-Germain-en-Laye (în apropiere de Paris) are nouă secţiuni naţionale (americană, britanică, daneză, olandeză, germană, italiană, portugheză, spaniolă şi suedeză).

O listă gratuită a şcolilor americane şi britanice cu predare în întregime în limba engleză, a secțiunilor internaţionale în lycées franceze, şcolilor bilingve şi internaţionale poate fi obţinută de la Consiliul Britanic (01 49 55 73 00 şi 08 92 68 44 14 ).

Studii superioare

Universități, Grandes Écoles și Ecoles Supérieures

Franța are numeroase instituții de învățământ superior (enseignement supérieur), incluzând peste 75 universități tradiționale (13 în regiunea Paris-ului) și aproape 250 de grandes écoles și écoles supérieures.

Calificări

Oricui care trece examenul de baccalauréat francez îi este garantat intrarea la o universitate. Şcoli de medicină, stomatologie şi farmacie sunt anexate la anumite universităţi, şi, la sfârşitul primului an, există o selecţie în care doar 10 la sută cei mai buni studenți sunt acceptați în al doilea an. Alte instituţii cu intrare restricţionată sunt şcolile de economie şi drept.

Studenţii străini sunt admişi la universităţi franceze, pe baza calificărilor echivalente cu baccalauréat francez. Toţi studenţii străini necesită o cunoaştere aprofundată a limbii franceze, care este de obicei examinată dacă nu se prezintă un certificat de baccalauréat. Cursuri pregătitoare de limba franceză sunt oferite. Există o examinare specială de admitere pentru studenţii maturi fără un baccalauréat, deși studenți maturi se întâlnesc rar în Franţa, deoarece ideea de a se întoarce la şcoală după ce a lucrat, nu este populară.

Curriculum și Examene

În timpul primilor doi ani de universitate (numiți Etapa I), elevii studiază un curriculum de bază, şi în al doilea an ei obțin diplôme d’études universitaires générales or DEUG. DEUG are o rată de eşec mare, aproape jumătate dintre studenţi nu au succes în finalizarea etapei, deşi un sistem tutorial nou, prin care elevii mai mari îi ajută pe cei mai tineri, a contribuit la reducerea numărului de studenți care eșuează. Celor care nu trec etapa I li se mai acordă un al treilea an, dar nu mai mult.

Cei care trec DEUG pot obține un grad (licence), în arte şi ştiinţe (echivalent cu un BA sau BSc), după încă un an. Licenţa (licence) este considerată primul an de studii din Etapa II. Cu toate acestea, un DEUG de doi sau trei ani, are o valoare mică pe piaţa muncii, unde competiţia pentru cele mai bune locuri de muncă este acerbă.

Un maîtrise, aproximativ echivalent cu un masterat, se acordă după încheierea celui de-al doilea an de studii din Etapa II, la un an după ce a fost obţinută o licenţă. Studenții pot studia pentru o perioadă de trei după ce au primit maîtrise pentru un doctorat (doctorat) sau Etapa III.

Înscrierea

Studenţii de peste mări trebuie să completeze un formular de înregistrare iniţială (dossier de demande de première admission en premier cycle) şi să depună cererea lor până la 1 februarie pentru intrarea la universitate în luna octombrie următoare (anul universitar este din octombrie până în iunie). Formularele de cerere sunt disponibile la secţiunile culturale ale Ambasadelor Franceze. Solicitanţii trebuie să prezinte un permis de şedere valabil pentru cel puţin un an sau cel a părinţilor lor, dacă aceștia au un permis de şedere de trei ani. Solicitanţii aplică pentru trei universităţi, cel puţin două dintre care trebuie să fie în afara Parisului.

Nu există nici un sistem de compensare central şi solicitanţii trebuie să aplice la fiecarei universitate în parte. Majoritatea studenţilor francezi aplică în mod normal, prin şcoala lor, care depune cererile pentru ei.

Taxe şi granturi

Studenții de la universitate nu plătesc taxe de şcolarizare, iar costurile pentru studenţii străini sunt minime. Între 150 € şi 300 €, în funcţie de opţiunile alese, este suficient pentru a acoperi taxele de înregistrare, inclusiv taxele obligatorii pentru asigurările de sănătate şi securitate socială. Studenții peste 26 de ani sunt obligați să obțină o asigurare de sănătate din ţara lor de origine sau una din cadrul sistemului francez de securitate socială la sosirea în Franţa. Subvenţiile guvernamentale (bourse) sunt acordate la 20 la sută din studenți.

Grantul maxim este în prezent aproximativ 3.000 € pe an, deși majoritatea sunt mai puţin de 1.000 €. 12.000 de granturi de aproximativ 400 € pe lună sunt disponibile pentru studenţii care doresc să studieze în străinătate. Reţineţi că studenţii necesită numeroase fotografii tip pașaport (de obicei pe un fond alb) şi fotocopii şi traduceri ale documente necesare.

Ca să aplice pentru un grant, studenţii trebuie să pregătească un dossier social étudiant până la sfârşitul lunii aprilie şi să îl depună la Centre National des Oeuvres Universitaires et Scolaires (CNOUS) . Băncile vor face, împrumuturi cu dobândă mică pentru sume destul de mari, pe termen lung, în cazul în care decid că cererea vine de la un student cu calibru înalt. Bursele de studiu sunt, de asemenea, furnizate de către organizaţiile internaţionale şi guvernele străine.

Părinţii sunt obligaţi prin lege să întrețină copiii lor la universitate până ce ei împlinesc 20 de ani, după care ei sunt oficial de sine-stătători din punct de vedere financiar. Unul din trei elevi se întreține financiar în timpul studiilor prin lucru part-time în timpul semestrelor şi în perioadele de vacanţă.

Cazarea

Studenţii străini trebuie să facă propriile aranjamente de cazare. Studenţii sunt eligibili pentru o cameră în căminul universității, cu toate că locurile sunt limitate și cazarea este, în general, de proastă calitate. Studenţii trebuie să plătească în jur de 150 € pe lună pentru o cameră în cămin şi între 225 € şi 300 € pe lună pentru o cameră privată (sau mai mult în Paris). Studenţii străini au nevoie aproximativ de 600 € la 1.000 € pe lună pentru a trăi în Paris (mai puţin în provincii). Mulţi studenţi frecventează cea mai apropiată universitate de reședința lor şi consideră universitatea ca o prelungire a şcolii, în special în Paris şi în alte oraşe mari, unde cazarea este scumpă.

Informaţii

Centre Régional des Oeuvres Universitaires et Scolaires (CROUS, tel. 01 40 51 36 00) este responsabil de studenţii străini în Franţa şi oferă informaţii despre cursuri, burse şi cazare. CROUS oferă ajutor referitor la cazare şi cantine, dar nu în toate universitățile, deci ar trebui să vă adresaţi la CROUS înainte de a alege o universitate.

Pagina web al Ministerului Educaţiei din Franța oferă informaţii despre organizarea sistemului universitar francez, şi secţiunile culturale ale Ambasadelor Franceze oferă informaţii cu privire la învăţământul superior. O listă completă a universităţilor de stat şi private în Franţa, intitulată Le Guide des Études Supérieures, este publicată anual de revista L’Étudiant

Toate universităţile de stat sunt, de asemenea, enumerate pe pagina web a Ministerului Educaţiei (a se vedea mai sus), și Ministerul a înfiinţat recent un nou site cu scopul de a face mai ușor pentru studenţii care au obţinut BAC-ul să găsească un curs adecvat, în Franţa sau în străinătate, să obţină un grant şi chiar să găsească cazare.

Cooperarea moldo-franceză în domeniul educaţiei

Franța este cea de-a 4-a ţară care găzduiește studenții din Republica Moldova după România, Rusia, Ukraina și înainte de Germania, Marea Britanie sau Statele Unite.

În perioada 2009-2010, 987 de studenți moldoveni erau înscrişi la învăţământul superior în Franţa. Acest număr este, probabil, mai mare, deoarece mulţi moldoveni posedă, de asemenea, cetăţenia română.

840 de studenţi au fost înscriși în cadrul universităților publice franceze în 2009-2010.

În timp ce proporţia de studenţii europeni în universitățile franceze este în scădere, în profitul altor continente, numărul studenţilor din Moldova este în creştere de 28,4% între 2005 şi 2009. Aceasta este cea mai rapidă creştere în întreaga Europă, care se explică, în mare parte, prin vivacitatea Francofoniei în Moldova şi prin calitatea dispozitivului de promovare a învăţământului superior francez stabilit în Republica Moldova. Acest dispozitiv funcționează datorită Alianţei Franceze din Moldova , care găzduieşte un Spaţiu CampusFrance acreditat, şi Ambasadei Franţei , care acordă numeroase burse de studii în fiecare an.

În cursul anului școlar 2009/2010, universitățile franceze au admis :

- 417 studenți moldoveni la licență (49,64 %)
- 344 la Master (40,52 %)
- 79 la doctorat (9,4 %)

În termeni de specialitate, repartizarea este următoarea :

- 15 % sunt înscriși la drept și științe politice ;
- 30,83 % științe economice și management, AES ;
- 27,74 % la litere, limbi și științe umane și sociale ;
- 13,81 % la medicină, farmacie, odontologie ;
- 12,5 % la științele fundamentale aplicate, științele naturii și alte discipline științifice.

147 studenţi moldoveni au decis, între timp, să urmeze studii superioare în instituțiile private, în cadrul marilor şcoli ale acestor instituții, în şcolile de inginerie sau de comerț.

Guvernul Franţei oferă burse cetăţenilor Republicii Moldova prin intermediul Serviciul de Cooperare şi de Acţiune Culturală al Ambasadei Franţei în Moldova .

Tipurile de burse oferite:

burse de studii (masterat) pentru 9 luni
burse de cercetare pentru 1-2 luni
burse pedagogice pentru 1 lună
burse de doctorat în cotutelă pentru 3 ani

Alianţa Franceză din Moldova

Doriți să continuați studiile superioare în Franţa, să ştiți la ce ajutoare puteți pretinde, să cunoașteți ultimele noutăţi în domeniul învăţământului superior şi al formărilor în Franţa, să obțineți informaţii utile pentru plecări sau sejururi, Alianţa Franceză din Moldova vă recomandă să consultați rubrica "CampusFrance" de pe site-ul său Internet.

Toate informațiile sunt disponibile în trei limbi : franceză, română și rusă.

Pentru orice întrebare cu privire la acordarea burselor Guvernului francez, puteți de asemenea să vă adresați la Secretariatul General al Serviciului de Cooperare și Acțiune Culturală al Ambasadei Franței, Mr. Adrien ALBOUY (email: adrien.albouy@diplomatie.gouv.fr)

De asemenea, puteţi să accesaţi site-ul Agenţiei Universitare Francofone („Agence universitaire francophone”), care conţine informaţiile utile despre posibilitatea obţinerii burselor de studii în Franţa.

Obţinerea documentului "competenţe și talente"

Carte de séjour compétences et talents (permisul de rezidență ”competenţe şi talente”), valabil pentru o perioadă de 3 ani, poate fi acordat în cazul în care, cu abilităţile şi talentul dumneavoastră, puteți contribui în mod semnificativ şi durabil pentru dezvoltarea economică, sau în special pentru dezvoltarea intelectuală, ştiinţifică, culturală, umanitară sau sportivă din Franţa şi, în mod direct sau indirect, din ţara dumneavoastră.

Decizia de a emite acest document îi revine autorităţilor consulare. Membrii familiei dumneavoastră (soţ şi copiii minori) nu sunt supuse condiţiilor sau procedurii de reunificare a familiei. Soţul/ia ar beneficia de un permis pentru "viaţă privată şi de familie" ("Vie Privee et Familiale"), care îi va permite să lucreze.

Dacă aveți reşedinţa în străinătate, puteţi aplica la Ambasada Franţei în Republica Moldova. Decizia de a elibera acest document îi aparține autorităţilor diplomatice sau consulare.

Care sunt criteriile?

Criteriile sunt definite de către Comisia Națională a Competenţelor și Talentelor, care se întruneşte în Franţa de cel puţin două ori pe an.

Solicitantul trebuie să prezinte un proiect profesional credibil care corespunde criteriilor stabilite de către Comisia Naţională.
Solicitantul trebuie să furnizeze dovada că el/ea este capabil/ă în orice mod de a efectua acest proiect.
Candidatura va fi acceptată/respinsă în baza

- profitul /calitatea proiectului

- motivarea/ angajamentul solicitantului

- competenţele şi calificările solicitantului

- mijloacele pentru a realiza proiectul.

Cine poate fi eligibil?

Absolvenţii unei universități
Profesioniști calificați cu un minim de la 3 la 5 ani de experienţă profesională în domeniul în care se aplică pentru viză, indiferent de nivelul lor de educaţie
Investitorii într-un proiect economic (investiţie minimă de 300 000 de euro sau o dovadă a capacităţii de a crea un minim de 2 locuri de muncă durabile, în Franţa, cea a solicitantului sau a familiei sale fiind exclusă)
Profesionişti independenţi, cum ar fi artişti, autori, sportivi, etc
Manager şi directori de nivel înalt, angajați de o companie franceză.

Excludere şi specificaţii

Absolvenţii unei universități cu o diplomă de doctorat. Titularii de master sau licență vor trebuie să prezinte o dovadă a experienţei profesionale, în acelaşi domeniu pentru un minim de 1 la 3 ani (cu cât e mai mic gradul, cu atât mai multă experienţă profesională este nevoie)
Titularii de diplome inferioare licenței sunt excluși cu excepţia cazului în care au un minim de 5 ani de experienţă profesională în domeniu.
Angajaţii care se califică pentru "vize atribuite angajaților" (care lucrează într-o societate care îi trimite în Franţa pentru a lucra în compania aceleiaşi societăți, o filială sau chiar în compania principală) vor fi refuzați.
În general, solicitanţii care se califică, de asemenea, pentru alte scopuri de ședere (studii,...) şi au vize specifice pentru aceste scopuri.

Dosarul de aplicare

2 formulare de aplicare pentru viză de lungă şedere
5 fotografii de dimensiuni standarde
Pașaport valabil cu cel puţin o pagină pentru o ştampilă de viză + copie a paginilor principale
O dovadă a locuinței.
CV detaliat
Taxa pentru viza de lungă şedere
Scrisoare detaliată care descrie proiectul profesional şi precizează profitul pentru Franţa şi pentru ţara de origine a solicitantului
Orice document care să confirme posibilitatea solicitantului de a finaliza proiectul, experiența în domeniu, publicaţii, expoziţii...
Dovada mijloacelor necesare pentru întreținerea șederii în Franţa, precum şi pentru realizarea proiectul. (planuri de afaceri corespunzătoare pot fi admise, dar dovada fondurilor semnificative pentru a începe activitatea vor fi necesare)

În dependență de tipul proiectului, alte documente sunt necesare.

Susţinerea diasporei moldoveneşti

Potrivit legislaţiei, sînt recunoscute ca persoane originare din Republica Moldova, domiciliate peste hotare, persoanele şi urmaşii acestora, care provin prin obîrşia, rădăcinile şi strămoşii lor din fosta Basarabie, Bucovina de Nord, ţinutul Herţa şi, în special, din actualul teritoriu al Republicii Moldova şi care, pomenindu-se, în virtutea diferitor împrejurări, dincolo de hotarele patriei lor istorice, îşi conştientizează originea şi se consideră reprezentanţi ai diasporei.

Funcţia de coordonare a procesului de promovare a politicii de stat privind susţinerea diasporei moldoveneşti este realizată de organul administraţiei publice centrale al Republicii Moldova - Biroul Relaţii Interetnice .

Susţinerea financiară a activităţilor de păstrare a identităţii naţional-culturale a persoanelor originare din Republica Moldova domiciliate peste hotare (diasporei moldoveneşti) se efectuează din contul mijloacelor prevăzute anual în acest scop în bugetul de stat al Republicii Moldova, precum şi din mijloacele alocate de sponsori, din donaţiile benevole ale persoanelor fizice şi juridice, ale organizaţiilor şi fundaţiilor de binefacere autohtone şi de peste hotare, din alte surse financiare legale.

Activităţile de susţinere şi consolidare a diasporei moldoveneşti este reglementată de un şir de acte normative ale Republicii Moldova cum ar fi:

Nr.	Denumirea actului normativ	Text
1.	Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.1638 din 30.08.2000 privind susţinerea persoanelor originare din Republica Moldova, domiciliate peste hotare, şi colaborarea cu acestea	RO RU
2.	Hotărîrea Guvernului nr.1322 din 29.12.2000 cu privire la unele măsuri de susţinere a persoanelor originare din Republica Moldova, domiciliate peste hotare, cu modificări	RO RU
3.	Hotărîrea Guvernului nr.228 din 24.02.2005 cu privire la Consiliul coordonator al persoanelor originare din Republica Moldova, domiciliate peste hotare	RO RU
4.	Hotărîrea Guvernului nr.511 din 01.06.2005 cu privire la aprobarea Regulamentului Consiliului coordonator al persoanelor originare din Republica Moldova, domiciliate peste hotare	RO RU
5.	Hotărîrea Guvernului nr.809 din 10.07.2006 cu privire la aprobarea Programului de acţiuni pentru susţinerea persoanelor originare din Republica Moldova, domiciliate peste hotare (diaspora moldovenească), pe anii 2006-2009	RO RU
6.	Hotărîrea Guvernului nr.1521 din 29.12.2007 cu privire la aprobarea Regulamentului privind susţinerea financiară a activităţilor de păstrare a identităţii naţional-culturale a persoanelor originare din Republica Moldova domiciliate peste hotare (diasporei moldoveneşti)	RO RU

Lista comunităţilor moldoveneşti din Republica Franceză

Grupul de iniţiativă „IMPACT”,

or. Saclay

Preşedinte

Vitalie Vovc

dorindusciac@yahoo.com

Grupul de IniţiativăCulturală Connexions Moldavie,

or. Paris

Preşedinte

Violeta Griţcan

www.connexions-moldavie.eu

vigritcan@yahoo.fr

Asociaţia Mediatică Pro-diaspora France

Preşedinte

Ion Ciobanu

www.pro-diaspora.fr

ioncuba@pro-diaspora.fr

violetagritcan@pro-diaspora.fr

Asociaţia moldovenilor din Franţa,

or. Paris

Preşedinte

Octavian Captari

v@stinca.com

Asociaţia Studenţilor din Moldova în Franţa AEFM

www.aemf-md.blogspot.com

Asociaţia Synergie Franco-Moldove,

or. Bagnolet

Preşedinte

Lucreţia Bîrlădeanu

lucretiabarladeanu@yahoo.com

Actualmente în Franţa sunt înregistrate multiple asociaţii şi organizaţii obşteşti care susţin activ cetăţenii moldoveni şi contribuie la promovarea culturii şi imaginii Republicii Moldova în Franţa.

Una dintre aceste organizaţii este asociaţia „Les Moldaviens” creată de Jean-Jacques Combarel. „Les Moldaviens” este o asociaţie non-guvernamentală şi non-religioasă, înregistrată la prefectura regiunii Gironde în sud-vestul Franței. Are drept scop încurajarea legăturilor franco-moldoveneşti, atît sociale cît şi cele economice. De asemenea asociaţia si-a adus aportul în dezvoltarea comunităţii moldoveneşti. Membrii aceştia au organizat serbarea Anului Nou în Paris pentru familiile moldovenilor şi a sărbătorilor franco-moldave. Cu scopul promovării unei bune imagini a RM a fost creat portalul www.moldavie.fr pentru persoanele francofone care doresc să facă cunoştinţă cu ţara noastră. În Iulie 2007, asociaţia a participat la organizare primului forum „Franţa-Moldova”, la care au participat personalităţi politice, oameni de afaceri ş.a. „Les Moldaviens”, în anul 2008, au editat cartea cu denumirea „FrancoMoldova” în care este descrisă Moldova în viziunea francezilor, conţinînd aşa tematici ca sărăcie, corupţie, problema Transnistreană etc., susţinînd candidatura Moldovei pentru organizarea sametului mondial al francofoniei în anul 2012. Organizarea proiectului „Le vin des Tsars ” în colaborare cu cluburile „Rotary”, a permis donarea încălţămintei, îmbrăcămintei orfelinatelor moldoveneşti şi a medicamentelor pentru spitale. Pentru a face legătura cu „Les Moldaviens”, puteţi contacta preşedintele acesteia, Dnul Jean-Jacques Combarel via e-mail: jj@combarel.net.

În anul 1974, a fost creată Asociaţia Francofonă de prietenie şi colaborare (Association francophone d’amitié et de liaison (AFAL)). Actualmente, AFAL numără 132 de asociaţii membre din diverse ţări, inclusive Moldova. Beneficiază de suportul şi agrearea unor organism internaţionale ca UNESCO, ONU şi Consiliul Europei. Oficiul se află în Paris, pe adresa: 5, Rue de la Boule Rouge. Informaţie de contact: tel.: 01 47 70 10 83, fax: 01 47 70 07 69, e-mail: afal.france@free.fr, site oficial: www.association-afal.org

S-a remarcat prin activitatea sa şi asociaţia de cooperare„Les Amis de la Roumanie et Moldavie” condusă de Maryse Cramalières, fondată în anul 2006. Scopul creării a fost şi rămîne acordarea ajutorului material şi financiar familiilor şi orfelinatelor din Republica Moldova şi România, în domeniile sănătăţii, alimentării, învăţămîntului, al locuinţelor. Pentru a contribui sau a primi ajutorul vizitaţi-le pe adresa 13/178 allée, Franklin Roosevelt, 36000 Châteauroux. Sau expediaţi o scrisoare pe e-mail: secretariat@larm36.com. Portalul web: http://www.larm36.com

Prin acţiuni întreprinse pe teritoriul Moldovei, s-a evidenţiat asociaţia „Paris-Moldova”, care în repetaţi ani au întreprins acţiuni în satele Bardar, Cosăuţi şi Cureşniţa. Împreună cu elevii liceului teoretic „Aurel David”, în timpul săptămînii francofone, au participat la organizarea dansurilor, manifestări teatrale, serate şi au realizat un film despre satul Bardar. Au adus numeroase materiale didactice în limba franceză pentru elevii din aceste şcoli. Pentru mai multe detalii accesaţi www.parismoldavie.com, sau adresaţi-le un e-mail la info@parismoldavie.com sau moldaviep@yahoo.fr.

Trebuie de menţionat şi grupul de iniţiativă „Connexions Moldavie”, înfiinţată cu scopul schimbului intercultural, susţinerii iniţiativelor moldo-franceze şi promovării valorilor culturale. Cîteva din acţiunile întreprinse de „Connexions Moldavie” sunt: difuzarea filmului „Nuntă în Basarabia”, cu invitaţii speciali Virgiliu Mărgineanu (co-producător) şi Leontina Vătămanu; organizarea conferinţei literare cu genericul „Literatura Română din basarabia: Centru şi Margine” de Arcadie Suceveanu (scriitor moldovean); în parteneriat cu Alianţa pentru sprijinirea Basarabiei a organizăt conferinţa ”Dialoguri Basarabene”, cu participarea Academicianului al popurului, istoric, scriitor şi om de ştiinţă- Eugen Holban şi Ioan Adam (scriitor şi jurnalist) etc. Pentru informaţii mai ample vizitaţihttp://www.connexions-moldavie.eu.

De asemenea puteţi accesa web portalurile asociaţiei „Pro-Diaspora France”- http://www.connexions-moldavie.eu şi a asociaţiei studenţilor moldoveni în Franţa- http://studentifranta.wordpress.com/

Ambasada Republicii Moldova în Republica Franceză

Adresa: 22 rue BERLIOZ, 75016 Paris

Tel.: 0033 140 67 11 20
Fax: 0033 140 67 11 23
E-mail:ambassade.moldavie@wanadoo.fr

www.franta.mfa.md

Consultaţii pe probleme consulare la telefon:

Tel.: 0033 140 67 11 20

luni-joi între orele 09.00-10.00

Ambasada Republicii Franceze în Republlica Moldova

Cancelaria

Strada Vlaicu Pircalab 6, MD 2009 Chişinău

Telefon : 00 373 22 200 400

Fax : 00 373 22 200 401

E-mail: infos.chisinau-amba@diplomatie.gouv.fr

http://www.ambafrance-md.org

Orarul de lucru

De luni pînă vineri, de la ora 9:00 pînă la ora13:00 şi de la ora 14:30 pînă la ora 18:00.

Secţia consulară

Strada Vlaicu Pircalab 6, MD 2012 Chişinău
Telefon: 00 373 22 200 400

Orarul de lucru
Primirea doar în bază de rendez-vous

Serviciul de vize

Strada Vlaicu Pircalab 6, MD 2012 Chişinău
Intrarea pentru public: Strada Bernardazzi
Telefon: 00 373 22 200 423
E-mail: visas.chisinau-amba@diplomatie.gouv.fr (A nu se utiliza adrese mail.ru sau list.ru pentru a contacta)
Orarul de lucru:

De la ora 9:00 la 12:00 : Depunerea dosarelor
De la ora 15:00 la 16:00 : Retragerea paşapoartelor (prin convocare)
Apelurile se primesc între orele 9:00 şi 13:00 şi între orele 15:00 şi 17:30 (ora locală)
Persoanele cărora li s-a cerut justificarea întoarcerii lor în Republica Moldova trebuie să se prezintepersonal cu paşaportul la secţia consulară în decurs de 3 zile după expirarea vizei lor (week-end şi zilele de odihnă nu sunt incluse). Aceste persoane pot veni între orele 9:00-12:30 şi între 15:00-17:00, fără a sta în rînd.

Serviciul de Cooperare şi Acţiune Culturală (SCAC)

Strada Vlaicu Pircalab 6, MD 2012 Chişinău

Serviciul economic (cu reşedinţa la Kiev)

Telefon: 00 380 44 590 22 00
Fax: 00 380 44 278 87 51
E-mail: bernard.paitreault@dgtpe.fr

Informaţii generale

Eliberarea vizelor biometrice

Formulare de cerere de vize

Tipuri de vize

Vize de lung sejour

Tarife

Informaţii generale

Pentru a intra pe teritoriul Republicii Franceze, Dvs. veţi avea nevoie de viza franceză, care se perfectează la Ambasada Republicii Franceze în Republica Moldova.

Depunerea unei cereri de viza se efectueaza de luni pina vineri, de la 09.00 pina la 12.00. Programarea este obligatorie pentru a depune o cerere de viza.
Intrarea în sectia vize este rezervata in exclusivitate aplicantilor la vize.
Luind în consideratie fluxul zilnic, termenul de studiere a unei cereri de viza este de 7 zile calendaristice. Totuşi, pentru unele cereri de viză, durata studierii poate fi mai lungă .
Majoritatea informatiilor referitoare la diferitele tipuri de vize este disponibila pe site-ul internet www.ambafrance.md. Daca totusi doriti sa contactati Ambasada, scriindu la adresa :

visas.chisinau-amba@diplomatie.gouv.fr

In caz de urgenta, puteti contacta telefonic la numerele (22) 200 422 sau (22) 200 423 de la 08.30 pina la 12.30 si de la 14.30 pina la 17.00.

In cazul in care destinatia Dumneavoastra este o alta tara, sau daca veti petrece în aceasta tara mai mult timp decit in Franta, atunci trebuie sa solicitati viza la Ambasada tarii respective.

Eliberarea vizei nu se face in mod automat.
Prezenta in pasaport a unei stampile « Cererea de viza depusa pe… la… » neinsotita de viza nu constituie un element susceptibil de a crea dificultati la trecerea frontierelor exterioare ale spatiului Schengen. Nu este necesar de a cere anularea stampilei.
Pastrari cu grija justificativele Dvs : s-ar putea sa Va fie cerute la frontiera. De altfel, politia de frontiera franceza poate refuza intrarea unui strain pe teritoriul Frantei, in cazul în care acesta nu dispune de toate justificativele ce au permis eliberarea vizei.
In afara perioadelor de vacanta, elevii si studentii vor prezenta o autorizare a institutiei de invatamint care le permite absenta de la lectii în timpul calatoriei.
Fiecare persoană care solicită o viză, inclusiv copii, trebuie să deţină un document de călătorie individual. Cererile de viză pentru copiii care sunt înscrişi în paşaportul unuia dintre părinţi nu mai sunt acceptate.
Certificatul de naştere al copilului trebuie să fie anexat obligatoriu la dosarul de cerere de viză.
Dacă un minor călătoreşte însoţit de un singur părinte, la dosar va fi anexat acordul celuilalt părinte întocmit la notar. Dacă copilul călătoreşte singur, este obligatoriu acordul ambilor parinti.

Eliberarea vizelor biometrice

Cu începere de la 14 noiembrie 2006, Ambasada Frantei va elibera vizele Schengen cu destinatia finala Franta conform noilor dispozitii care integreaza biometria.

Noua procedura este rapida. Ea nu cere prezentarea altor documente suplimentare - in afara listei de acte pentru prezentare - si nu duce la marirea termenului de studiere a cererilor.

Este vorba de introducerea in dosarul persoanei care solicita viza a unor date care ii sînt strict personale cu scopul de a favoriza circulatia persoanelor de buna credinta si de a facilita deplasarile lor ulterioare , imbunatatind dispozitivul de lupta contra imigrarii clandestine.

Aceasta procedura a fost deja experimentata cu succes in cele mai importante sase consulate ale noastre in lume inainte de a fi progresiv generalizata. Ea este urmarea unei decizii luate în iunie 2004 de Consiliul European al Uniunii Europene de a crea o baza de date a vizelor biometrice comuna tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.

Ce schimba aceasta?

La momentul depunerii dosarului Dumneavoastra, o fotografie va fi facuta direct la ghiseu de catre un angajat al serviciului de vize si amprentele digitale vor fi numerizate cu ajutorul unui scaner. Aceste date vor fi pastrate pe parcursul mai multor ani, ceea ce va facilita eliberarea ulterioara a vizelor.

Formulare de cerere de vize

Formular de cerere de viza (versiune romana)

Formular de cerere de viza (versiune franceza)

Formular de cerere de viza (versiune engleza)

Formular de cerere de viza (lung sejur)

Tipuri de vize

Vize de Scurt sejur

Generalităţi

Viza de scurt sejur permite titularului intrarea si libera circulatie pentru o durata mai mica de 90 de zile pe semestru în Spatiul Schengen de la data primei intrari intr-unul din Statele Schengen.

Lista tarilor aderente la conventia Schengen: Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Elvetia, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia si Ungaria .

Daca destinatia principala a calatoriei Dvs este o alta tara din Spatiul Schengen, atunci trebuie sa solicitati viza la Ambasada tarii respective.

Prezentarea actelor false implica un refuz definitiv si sistematic.

Vizită turistică

In cazul unei vizite turistice, vor fi prezentate urmatoarele acte si justificative :

pasaport de strainatate, valabilitatea caruia va depasi cu minim 3 luni data expirarii vizei si o copie a paginii cu fotografia,
formular de cerere de viza, completat in întregime, datat si semnat,
1 fotografie lipita pe formular,
rezervare de hotel sau rezervare într-o statiune de odihna,

justificative socio-profesionale:

carnet de munca (original plus copie),

adeverinta de la locul de munca cu privire la functia ocupata, salariul lunar si mentionarea concediului pe perioada plecarii,

studentii si elevii: adeverinta de la locul de studii si/sau copia carnetului de student/elev,

justificativ al mijloacelor de existenta:

card bancar international (plus o copie xerox a cardului) si extrasul de la bancomat,

sau

extrasul contului bancar în care vor fi mentionate miscarile bancare,

sau

cecuri de calatorie (plus o copie xerox a cecurilor), nu se accepta certificate bancare.

buletinul de identitate cu fisa de insotire (original plus o copie),
rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele înainte de eliberarea vizei),
copia asigurarii medicale pentru perioada sejurului, valabila pentru intregul Spatiu Schengen (suma asigurarii fiind nu mai mica de 30 000 EUR).

ATENŢIE!

Nu exista agentii de turism acreditate.
Prezenta personala a fiecarui aplicant este obligatorie.
Fiecare persoană care solicită o viză, inclusiv copii, trebuie să deţină un document de călătorie individual. Cererile de viză pentru copii care sunt înscrişi în paşaportul unuia dintre părinţi nu mai sunt acceptate.
Certificatul de naştere al copilului trebuie să fie anexat obligatoriu la dosarul de cerere de viză.
Dacă un minor călătoreşte însoţit de un singur părinte, la dosar va fi anexat acordul celuilalt părinte întocmit la notar. Dacă copilul călătoreşte singur, este obligatoriu acordul ambilor parinti.

Vizita privată sau familială

In cazul unei vizite private sau familiale, justificativele care trebuie prezentate sînt :

pasaport de strainatate, valabilitatea caruia va depasi cu minim 3 luni data expirarii vizei si o copie a paginii cu fotografia,
formular de cerere de viza, completat în întregime, datat si semnat,
1 fotografie lipita pe formular,

justificative de gazduire :

invitatia particulara (attestation d’accueil) eliberata de primaria localitatii de resedinta a persoanei care Va invita (plus o copie),

In cazul in care invitatia este facuta de catre o ruda, se vor prezenta justificative de rudenie (certificate de nastere, de casatorie etc) si de resedinta legala,

Justificative socio-profesionale :

carnet de munca (original plus copie),
adeverinta de la locul de munca cu privire la functia ocupata, salariul lunar si mentionarea concediului pe perioada plecarii,

studentii si elevii : adeverinta de la locul de studii si/sau copia carnetului de student/elev,

justificativ al mijloacelor de existenta :

card bancar international (plus o copie xerox a cardului) si extrasul de la bancomat,

sau

extrasul contului bancar în care vor fi mentionate miscarile bancare,

sau

cecuri de calatorie (plus o copie xerox a cecurilor), nu se accepta certificate bancare.

buletinul de identitate cu fisa de însotire (original plus o copie),
rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele înainte de eliberarea vizei),
copia asigurarii medicale pentru perioada sejurului, valabila pentru intregul Spatiu Schengen (suma asigurarii fiind nu mai mica de 30 000 EUR).

ATENŢIE!

Fiecare persoană care solicită o viză, inclusiv copii, trebuie să deţină un document de călătorie individual. Cererile de viză pentru copii care sunt înscrişi în paşaportul unuia dintre părinţi nu mai sunt acceptate.
Certificatul de naştere al copilului trebuie să fie anexat obligatoriu la dosarul de cerere de viză.
Dacă un minor călătoreşte însoţit de un singur părinte, la dosar va fi anexat acordul celuilalt părinte întocmit la notar. Dacă copilul călătoreşte singur, este obligatoriu acordul ambilor parinti.

Vizita profesională

In cazul unei vizite profesionale, justificativele care trebuie prezentate sint :

pasaport de strainatate, valabilitatea caruia va depasi cu minim 3 luni data expirarii vizei si o copie a paginii cu fotografia,
formular de cerere de viza, completat în întregime, datat si semnat,
1 fotografie lipita pe formular,

justificative de sejur :

scrisoare de invitatie din partea întreprinderii franceze, unde se vor preciza motivul, data si durata sejurului preconizat,

justificative de gazduire :

rezervare de hotel, sau dovada asumarii cazarii de catre societatea invitanta (aceasta precizare va figura în invitatie),

justificative socio-profesionale :

carnet de munca (original plus copie),
adeverinta de la locul de munca cu privire la functia ocupata si salariul lunar,
ordinul de deplasare, extrasul din registrul de stat al societatii din Moldova, datind de maxim treizeci zile,
buletinul de identitate cu fisa de însotire (original plus o copie),
rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele inainte de eliberarea vizei),
copia asigurarii medicale pentru perioada sejurului, valabila pentru intregul Spatiu Schengen (suma asigurarii fiind nu mai mica de 30 000 EUR).

ATENŢIE!

Acest tip de viza nu permite lucrul in Franta.
Oportunitatea eliberarii vizei de circulatie (1 an-intrari multiple) ramine la discretia exclusiva a serviciului de vize.

Viza medicală

Cererea de viza medicala nu implica eliberarea unei vize specifice cu mentiuni particulare.

Documentele si justificativele pentru obtinerea unui astfel de tip de viza sint urmatoarele:

formular de cerere de viza de scurt sejur completat, datat si semnat,
pasaport de strainatate, valabilitatea caruia va depasi cu minim 3 luni data expirarii vizei si o copie a paginii cu fotografia,

1 fotografie lipita pe formular,

justificative de gazduire :

invitatia particulara (attestation d’accueil) in cazul cazarii la un particular (original plus o copie), sau rezervare de hotel,

justificative medicale :

acordul spitalului / clinicii din Franta referitor la spitalizare, cu datele si durata tratamentului prevazut,

justificativ al mijloacelor de existenta:

sau

card bancar international (plus o copie xerox a cardului) si extrasul de la bancomat,

extrasul contului bancar in care vor fi mentionate miscarile bancare,
nu se accepta certificate bancare,

justificative socio-profesionale:

carnet de munca (original plus copie),
adeverinta de la locul de munca cu privire la functia ocupata, cocediul acordat si salariul lunar,
pentru studenti: certificat de inscriere si/sau carnetul de student,
buletinul de identitate cu fisa de insotire (original plus o copie),
rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele înainte de eliberarea vizei),
copia asigurarii medicale pentru perioada sejurului, valabila pentru intregul Spatiu Schengen (suma asigurarii fiind nu mai mica de 30 000 EUR).

ATENŢIE!

Poate fi cerut avizul medicului-consilier al ambasadei in vederea facilitarii studierii dosarului.
Eliberarea vizei nu este automata, iar refuzul nu se motiveaza.

Viza pentru exercitarea unei activitati profesionale salariate (3 luni limita)

Aceasta categorie de viza este destinata cetatenilor moldoveni care doresc sa vina in Franta pentru a exercita o activitate profesionala remunerata pe un termen maxim de 90 zile.

Un cetatean strain nu poate exercita o activitate profesionala in Franta fara a obtine in prealabil o autorizatie de lucru (articolul L341-4 al Codului Muncii Republicii Franceze).

Documentele si justificativele ce urmeaza, trebuie sa fie prezentate pentru obtinerea unei astfel de vize :

formular de cerere de viza de scurt sejur completat, datat si semnat,
pasaport de strainatate, valabilitatea caruia va depasi cu minim 3 luni data expirarii vizei si o copie a paginii cu fotografia,
fotografie de identitate lipita pe formular,

justificativul de angajare :

un contract de munca vizat de DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle)

justificative socio-profesionale :

carnet de munca (originalul + o copie),
daca este cazul : o atestare de la angajatorul din Moldova cu indicarea functiei si salariului,
buletinul de identitate cu fisa de însotire (originalul + o copie),
rezervare bilete de transport ( nu este necesar de a procura biletele inainte de eliberarea vizei),
copia asigurarii medicale pentru perioada sejurului, valabila pentru intregul Spatiu Schengen (suma asigurarii fiind nu mai mica de 30 000 EUR).
Autorizatia de a exercita o munca, limitata la o profesie si la o zona geografica, este acordata inainte de sosirea lucratorului in Franta de catre DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle), www.travail.gouv.fr/adresses/adresses_f.html, http://www.argentpratique.com/liste/ddtefp.php competenta prin imputernicirea prefectului.
Daca sinteti in cautarea unui loc de munca in Franta, este absolut inutil sa contactati Ambasada.

Binevoiti sa va adresati :

fie la viitorul angajator, care va efectua demersurile necesare,
fie la DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle), cu competenta geografica respectiva, daca stitii in ce regiune doriti sa va exercitati activitatea,
fie la ANAEM (Agence Nationale de l’Accueil des Etrangers et des Migrations) - 44, str. Bargue, 75732 Paris cedex 15, pentru informatii de ordin general.

Viza în vederea căsătoriei cu un cetăţean francez

Aceasta categorie de vize este destinata cetatenilor moldoveni care doresc sa se casatoreasca in Franta cu un cetatean francez.

In cazul unei astfel de cereri de viza, justificativele care trebuie prezentate sînt :

formular de cerere de viza de scurt sejur, completat in intregime, datat si semnat,
pasaport de strainatate, valabilitatea caruia va depasi cu minim 3 luni data expirarii vizei si o copie a paginii cu fotografia,
1 fotografie lipita pe formular,

justificative de gazduire:

invitatia particulara (attestation d’accueil) eliberata de primaria localitatii de resedinta a viitorului sot francez (plus o copie),

justificative relative la casatorie:

cerificat eliberat de primaria unde va avea loc inregistrarea casatoriei, referitor la faptul ca publicarea casatoriei a avut loc si ca nu a fost înregistrata nici o opunere,
dovada cetateniei franceze a viitorului sot francez :
copia buletinului de identitate francez,

sau

certificatul de nationalitate franceza,

sau

copia certificatului de nastere francez cu mentionarea nationalitatii franceze,

justificative al mijloacelor de existenta ale cetateanului moldovean :

card bancar international (plus o copie a cardului) si extrasul de la bancomat

sau

extrasul contului bancar in care vor fi mentionate miscarile bancare, nu se accepta certificate bancare.

justificative socio-profesionale ale cetateanului moldovean :

carnet de munca (original plus copie),
adeverinta de la locul de munca cu privire la functia ocupata, salariul lunar si mentionarea concediului pe perioada plecarii,
studentii: adeverinta de la locul de studii si/sau copia carnetului de student,
buletinul de identitate cu fisa de însotire (original plus o copie),
rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele inainte de eliberarea vizei),
copia asigurarii medicale pentru perioada sejurului, valabila pentru intregul Spatiu Schengen (suma asigurarii fiind nu mai mica de 30 000 EUR).

ATENŢIE!

Cetateanul moldovean trebuie sa dispuna de mijloace financiare proprii, care ii vor permite sa-si asigure intoarcerea în Moldova in cazul nerealizarii proiectului matrimonial,
Nu exista nici o imposibilitate pentru un cuplu franco-moldav de a se casatori în Moldova,
Nici un justificativ financiar nu este cerut cetateanului francez,
Aceasta categorie de viza nu permite solicitarea unui permis de sedere dupa casatorie,
Viza nu se elibereaza in mod automat, iar refuzul de viza nu se motiveaza.

Vize pentru studii (pina la 3 luni)

Viza "Etudiant-concours"

Viza de scurt sejur de tipul "étudiant-concours" are drept scop evitarea intoarcerii unui student in Moldova pentru a face cererea de viza de lung sejur si in baza careea sa poata obtine titrul de sejur de la autoritatile prefectorale, in cazul in care inscrierea la Universitate este conditionata de reusita la un concurs.

In cazul unei cereri de viza de scurt sejur « étudiant -concours », justificativele care trebuie prezentate sint :

Pasaport de strainatate, valabilitatea caruia va depasi cu minim 3 luni data expirarii vizei si o copie a paginii cu fotografia,
Formular de cerere de viza, completat in intregime, datat si semnat,
1 fotografie lipita pe formular,

justificative relative la motivul sejurului:

convocarea în scris la un astfel de concurs,

justificative relative la cazare pentru perioada de pini la anuntarea rezultatelor concursului :

invitatie particulara (attestation d’accueil), in cazul cazarii la un particular (original plus o copie),

sau

rezervare de hotel,

sau

atestare de cazare in cadrul universitatii,

justificative socio - profesional :

certificat de inscriere in cadrul unei universitati/scoli in Moldova si/sau copia carnetului de student,

justificativ al mijloacelor de existenta:

card bancar international (plus o copie xerox a cardului) si extrasul de la bancomat,

sau

extrasul contului bancar in care vor fi mentionate miscarile bancare, nu se accepta certificate bancare,
buletinul de identitate cu fisa de insotire (original plus o copie),
Asigurare medicala pentru 90 zile, valabila pentru intregul Spatiu Schengen (suma asigurarii fiind nu mai mica de 30 000 EUR).

ATENŢIE!

justificativele financiare trebuie sa acopere cheltuielile pentru intreg anul de studii,
in caz de nereusita la concurs, aceasta viza nu permite obtinerea titrului de sejur,
eliberarea vizei nu este automata, iar refuzul nu se motiveaza.

Studii de scurta durata intr-un centru de studii in Franta

Aceasta categorie de viza este destinata cetatenilor moldoveni care doresc sa stea in Franta mai putin de 3 luni pentru a urma studii, o pregatire profesionala sau cursuri de limba.

Documentele si justificativele ce urmeaza trebuie sa fie prezentate pentru obtinerea unei vize de scurt sejur pentru studii :

pasaport de strainatate, valabilitatea caruia va depasi cu minim 3 luni data expirarii vizei si o copie a paginii cu fotografia,
formular de cerere de viza, completat în întregime, datat si semnat,
1 fotografie lipita pe formular,

justificative referitoare la motivul sejurului :

atestarea de inscriere intr-o institurie privata sau publica de studii sau de formare profesionala ;

sau

o atestare justificînd faptul ca solicitantul beneficiaza de un program de formare al Uniunii Europeene;

sau

o atestare de bursa.

justificative relative la cazare :

invitatie particulara (attestation d’accueil), in cazul cazarii la un particular,

sau

rezervare de hotel,

sau

atestare de cazare in cadrul universitatii,…

justificative socio - profesionale:

certificat de inscriere in cadrul unei universitati/scoli in Moldova si/sau copia carnetului de student,

justificativ al mijloacelor de existenta :

sau

card bancar international (plus o copie xerox a cardului) si extrasul de la bancomat
extrasul contului bancar în care vor fi mentionate miscarile bancare, nu se accepta certificate bancare,
buletinul de identitate cu fisa de insotire (original plus o copie),
rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele inainte de eliberarea vizei),
copia asigurarii medicale pentru perioada sejurului, valabila pentru intregul Spatiu Schengen (suma asigurarii fiind nu mai mica de 30 000 EUR).

ATENŢIE!

bursierii Guvernului Francez admisi pentru un scurt sejur beneficiaza deja de o asigurare medicala pentru maladii si repatriere, care prevede o acoperire nelimitata in caz de boala.
studentii sint scutiti de prezentarea justificativelor financiare daca dispun de o bursa de 59 euro pe zi.
daca bursierul beneficiaza de o cazare gratuita in Franta, este scutit sa prezinte justificativele financiare in caz daca bursa asigura 30 de euro pe zi.
eliberarea vizei nu se face in mod automat, refuzurile nu se motiveaza.

Studenti stagiari in cadrul unei conventii de stagiu

Acest tip de viza este destinat studentilor moldoveni care doresc plece in Franta pentru o perioada nu mai mare de trei luni pentru a efectua un stagiu fara procedura de introducere a ANAEM (Agence Nationale de l’Accueil des Etrangers et Migrations) si fiind scutiti de autorizarea provizorie de munca.

Pentru obtinerea unei vize de scurt sejur "Studenti stagiari cu conventie de stagiu" justificativele care trebuie prezentate sînt :

un formular de cerere de viza de scurt sejur, completat în întregime, datat si semnat,
pasaport de strainatate, valabilitatea caruia va depasi cu minim 3 luni data expirarii vizei si o copie a paginii cu fotografia,
1 fotografie lipita pe formular,

justificative de sejur :

un exemplar al conventiei de stagiusemnata de catre angajator, institutia de învatamint si stagiar, si purtind stampila organizatiei intermediare sau a serviciului cultural, vizat de prefectura.

justificative de gazduire:

invitatia particulara (attestation d’accueil) in cazul cind cazarea are loc la o persoana particulara,

sau

rezervare de hotel,

sau

atestare de cazare in resedinta universitara,

justificative socio-profesionale :

certificat de insciere la o universitate /scoala din Moldova si/sau o copie a carnetului de student,

justificativ al mijloacelor de existenta :

card bancar international (plus o copie xerox a cardului) si extrasul de la bancomat,

sau

extrasul contului bancar in care vor fi mentionate miscarile bancare, nu se accepta certificate bancare,
buletinul de identitate cu fisa de insotire (original plus o copie),
rezervare bilete de transport (nu este necesar de a procura biletele înainte de eliberarea vizei),
copia asigurarii medicale pentru perioada sejurului, valabila pentru intregul Spatiu Schengen (suma asigurarii fiind nu mai mica de 30 000 EUR).
Orice gratificatii sau avantaje (de exemplu punerea la dispozitie a unei locuinte) de care stagiarul ar putea beneficia sint luate în consideratie la evaluarea mijloacelor de existenta.
Stabilirea unui contact cu serviciul cultural al ambasadei Frantei, situat în localul Aliantei franceze, este necesar inaintea eliberarii acestei categorii de viza. Tel : (00 373) 22 200 400, cu inscriere in prealabil. Web-site: https://www.alfr.md/spip.php?page=introduction

Vize de Lung sejur

Viza de lung sejur cu titlul de vizitator

Oricare cetatean strain care demonstreaza ca poate locui in Franta din propriile resurse financiare si care se obliga de a nu exercita în Franta nicio activitate profesionala supusa autorizatiei poate sa depuna o cerere de viza de lung sejur cu mentiunea « visiteur».

Sotul (sotia) si copiii minori ai studentilor, precum si sotul (sotia) si copiii minori ai unui cetatean strain care ar dori sa-l insoteasca pentru sederea în Franta, dar care nu indeplinesc conditia de resedinta pe teritoriul tarii mai mult de un an pentru procedura de regrupare a familiei, ar putea sa obtina viza cu meniunea « visiteur ».

Documentele si justificativele ce urmeaza trebuie sa fie prezentate pentru obtinerea vizei de lung sejur « visiteur » :

trei formulare de cerere de viza, completate in intregime, datate si semnate,

Dosarul de cerere de viza lung sejur «vizitator » trebuie sa fie prezentat in doua exemplare

pasaport de strainatate, valabilitatea caruia va depasi cu minim 3 luni data expirarii vizei si o copie a paginii cu fotografia,
trei fotografii de identitate lipite pe fiecare formular,

justificativ al mijloacelor de existenta :

justificativ al veniturilor regulate pentru perioada sejurului,

sau

posesia unei sume care va permite acoperirea cheltuielilor lung sejur în Franta (nu se accepta certificate bancare) ,

sau

dovada transferurilor regulate de bani daca solicitantul se afla la intretinerea familiei sale din Franta, (transferuri bancare, Western Union),

justificative socio-profesionale :

carnet de munca (original plus copie),
pentru studenti : certificat de inscriere si/sau carnetul de student,
angajamentul de a nu exercita nici o activitate profesionala supusa autorizatiei in forma libera, semnata de solicitant,

daca este cazul : dovada unei eventuale legaturi familiale sau private în Franţa,

justificativ de gazduire în Franta :

titlu de proprietate, contract de închiriere sau orice document justificind proprietatea sau inchirierea unei locuinte in Franta,
buletinul de identitate cu fisa de insotire (original plus o copie),
acoperirea medicala.

ATENŢIE!

Solicitantul trebuie sa prezine dovada ca dispune de mijloacele de existenta proprii, criteriul de apreciere fiind salariul minimal in Franta.
Studierea acestei categorii de viza poate dura pina la 2 luni.

Stagiari „au pair”

Stagiarul ajutor-familial, primit intr-o familie in care limba vorbita este franceza, are ca scop continuarea studiilor in vederea perfectionarii cunostintelor sale lingvistice, precum si sporirea nivelului sau de cultura generala printr-o cunoastere mai buna a tarii-gazde.

Aceasta oportunitate este rezervata tinerilor cu vîrsta între 17 si 30 de ani.

In cazul unei cereri de viza de lung sejur « au pair », justificativele care trebuie prezentate sint:

doua formulare de cerere de viza de lung sejur, completate în intregime, datate si semnate,
pasaport de strainatate, valabilitatea caruia va depasi cu minim 3 luni data expirarii vizei si o copie a paginii cu fotografia,
doua fotografii lipite pe fiecare formular,

justificative relative la sejur :

acordul de plasare vizat de catre DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle) (original + o copie),
preinscrierea intr-o institutie franceza de invatamint,

justificative relative la studii :

diplome si atestate scolare (originale si copii),
scrisoare de motivatie si curriculum vitae, venirea in Franta trebuie sa se inscrie intr-un plan personal coerent,
buletinul de identitate cu fisa de insotire (original plus o copie).

ATENŢIE!

Justificativele financiare nu sint solicitate.

Viza nu se elibereaza in mod automat, iar refuzul de viza nu se motiveaza.

Viza in vederea exersarii unei activitati profesionale salariate pentru o durata mai lunga de trei luni

Aceasta categorie de viza este destinata cetatenilor moldoveni care doresc sa vina in Franta pentru a exercita o activitate profesionala remunerata pe un termen maxim de 90 zile.

Un cetatean strain nu poate exercita o activitate profesionala in Franta fara a obtine in prealabil o autorizatie de lucru (articolul L341-4 al Codului Muncii Republicii Franceze).

Documentele si justificativele ce urmeaza, trebuie sa fie prezentate pentru obtinerea unei astfel de vize :

doua formulare de cerere de viza de lung sejur completate, datate si semnate,
pasaport de strainatate, valabilitatea caruia va depasi cu minim 3 luni data expirarii vizei si o copie a paginii cu fotografia,
doua fotografii lipite pe formular,

justificativul de angajare:

Convocarea scrisa din partea ambasadei

justificative socio-profesionale :

carnet de munca (originalul + o copie),
daca este cazul : o atestare de la angajatorul din Moldova cu indicarea functiei si salariului,

daca este cazul : diplomele obtinute anterior care ar avea raport cu viitoarea activitate in Franta (originale si copii),

buletinul de identitate cu fisa de însotire (originalul + o copie),
Autorizatia de a exercita o munca, limitata la o profesie si la o zona geografica, este acordata inainte de sosirea lucratorului in Franta de catre DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle), competenta prin imputernicirea prefectului.
Daca sinteti in cautarea unui loc de munca in Franta, este absolut inutil sa contactati Ambasada.

Binevoiti sa va adresati :

fie la viitorul angajator, care va efectua demersurile necesare,
fie la DDTEFP (Direction départementale du travail, de l'emploi et de la formation professionnelle), cu competenta geografica respectiva, daca stitii in ce regiune doriti sa va exercitati activitatea,
fie la ANAEM (Agence Nationale de l’Accueil des Etrangers et des Migrations) http://www.ofii.fr/ - 44, str. Bargue, 75732 Paris cedex 15, pentru informatii de ordin general.

Tarife

lata este efectuata in numerar si doar in EURO. Bancnotele cu defectiuni nu vor fi acceptate.

Tipul vizei	Tarif
Scurt sejur	35 Euro
Lung sejur	99 Euro
Lung sejul pentru studii	50 Euro

Aceasta taxa este platita in momentul depunerii cererii de viza si nu este rambursata, chiar si in cazul unui aviz negativ.

Ca urmare a intrarii in vigoare al Acordului de facilitare a eliberarii vizelor Schengen semnat intre Uniunea Europeana si Republica Moldova, incepind cu 1 ianuarie 2008 urmatoarele categorii de persoane sint scutite de achitarea taxei consulare pentru cereri de vize de scurt sejur:

Membrii de familie apropiati ai rezidentilor legali în Franta : soti/sotii, parinti, copii, bunici, nepoti.
Membrii guvernelor si parlamentelor nationale si regionale, ai curtii supreme si ai curtii constitutionale,
Delegatiile oficiale invitate la intrevederi, negocieri sau alte programe de schimb,
Elevii, studentii si profesorii insotitori in cadrul calatoriilor culturale sau scolare,
Invalizii si una dintre persoanele insotitoare in caz de necesitate,
Vizele medicale,
Vizele in vederea asistarii la funeraliile unui membru de familie apropiat sau pentru a vizita un membru de familie apropiat grav bolnav,
Delegatiile sportive,
Participantii la programe de schimb stiintifice, culturale, universitare, de înfratire dintre localitati…
Jurnalistii in misiune,
Persoanele ce au mai putin de 18 ani sau mai putin de 21 de ani aflate la intretinere,
Pensionarii,
Soferii internationali,
Reprezentantii profesiilor liberale, ce urmeaza sa participe la conferinte internationale sau oricare alte evenimente de acelasi gen,
Cercetatorii stiintifici in misiune.

Informaţie generală

Condiţii pentru obţinerea cetăţeniei franceze

Pierderea cetăţeniei franceze

Informație generală

A deveni un cetăţean al Franţei este o acțiune care nu ar trebui să fie întreprinsă cu excepţia cazului în care o persoană este destul de serioasă. Multe reguli şi legi reglementează procesul de naturalizare a celor care doresc să devină cetăţeni francezi. Există, de asemenea, multe beneficii pentru a deveni un cetăţean al Franţei, inclusiv dreptul de vot şi evitarea numeroaselor procese birocratice juridice prin care non-cetăţenii trebuie să treacă pentru a duce o viaţă obişnuită în Franţa.

Certificatul naţional francez (C.N.R) este singurul document care atestă cetăţenia franceză. Documentele cum ar fi documentul naţional de identitate şi paşaportul, sunt doar elemente în posesia guvernului francez.

Atenție!

Numai un judecător competent are autoritatea să elibereze un certificat de cetăţenie franceză.

Condiții pentru obținerea cetățeniei franceze

Prin filiație

Este considerat francez fiul, legitim sau nelegitim, cu cel puțin unul dintre părinți având naționalitate franceză.
Filiația copilului nu are nici o influență asupra naționalității sale dacă acest lucru nu este stabilit în timp ce copilul este minor.
Simplul fapt de a fi născut în Franţa, nu conferă cetăţenie, cu excepţia copiilor la părinți necunoscuți sau apatrizi.
Fiul născut în Franţa înainte de luna ianuarie 1994, cu cel puţin un părinte născut pe teritoriul francez de peste mări (înainte de independenţa sa) este de asemenea considerat un cetăţean francez.

Prin naştere şi şedere în Franţa

Începând cu 1 septembrie 1998, fiecare copil născut la părinţi străini în Franţa, dobândeşte cetăţenia franceză la majorat, dacă locuieşte în Franţa şi a trăit în Franţa cel puţin cinci ani (începând de la vârsta de 11 ani).

În anumite circumstanţe, cetățenia poate fi achiziţionată în avans începând cu vârsta de 16 ani.

Cetățenia franceză poate fi, de asemenea, solicitată în anumite circumstanţe în numele minorului începând de la vârsta de treisprezece ani, întotdeauna doar cu acordul său personal.

Această situaţie afectează copiii născuţi la străini în Franţa, care, începând cu punerea în aplicare a acestei legi (1 septembrie, 1998.) au trei posibilități:

1. Dacă doresc să își menţină doar cetăţenia străină, ei pot renunţa la cetăţenia franceză în faţa autorităţilor franceze competente timp de 6 luni precedente sau 12 luni care urmează majoratul lor.

2. În cazul în care ei doresc să menţină cetăţenia străină şi totodată să dobândească cetăţenia franceză, este recomandabil de a solicita acest lucru înainte de majorat.

3. În cazul în care partea interesată care îndeplineşte cerinţele de la primul paragraf nu efectuează oricare dintre legile menţionate anterior, legea franceză va acorda în mod automat cetăţenia franceză la majorat.

Prin căsătorie cu un cetăţean francez

Cetățenia franceză poate fi acordată printr-o declaraţie în faţa judecătorului de instanţă sau consulului francez (în cazul în care partea interesată locuieşte în străinătate), pentru fiecare străin sau apatrid care se căsătoreşte cu o persoană de naţionalitate franceză.

Acest beneficiu poate fi solicitat la un an după celebrarea căsătoriei, cu condiţia că cei doi încă trăiesc împreună şi consortul francez nu şi-a pierdut naţionalitatea.

Prin naturalizare

Cererile pentru naturalizarea rezidenţilor în Franţa se fac la organizaţiile publice de la locul de origine pentru constituirea dosarului, şi la ministerul muncii pentru decizia finală.

Străinii pot fi naturalizați în cazul în care se poate dovedi reședința în Franţa, timp de cinci ani anteriori cererii.

O persoană care nu are reşedinţa în Franţa la momentul afirmării decretului nu poate fi naturalizată.

Prin reședință se înţelege o reşedinţă fixă, care prezintă un caracter stabil şi permanent, care coincide cu centrul de interese materiale şi cu legăturile de familie.

Copiii persoanelor care dobândesc cetăţenia franceză devin francezi cu drepturi depline în cazul în care au aceeaşi reşedinţă ca şi părinţii lor.

Cum să aplic pentru cetăţenia franceză?

Va trebui să completaţi un "dossier", care va include:

certificatul de naştere
document de identitate
dovada stării civile (şi dacă aveţi copii)
dovada muncii
dovada reședinței în Franţa
un "attestation de moralité" care atestă că aveți un caracter bun

Din momentul furnizării informaţiilor de mai sus, va dura de la unul până la doi ani, până când veți avea cetăţenia franceză. Sunt multe lucruri diferite pe care guvernul le va face în acest timp pentru a dovedi că informaţiile dumneavoastră sunt valabile, precum şi timpul necesar pentru procesarea documentelor în diferite departamente guvernamentale.

Cei care aplică pentru cetăţenie, vor trebui, la un moment dat, să se prezinte la un Tribunal d'Instance. Puteţi găsi un Tribunal d'Instance (TI) local al Ministère de la Justice (în franceză). Aceasta este doar o mică audiere în care solicitantul semnează o cerere pentru cetăţenie în faţa unui judecător.

Solicitantul poate fi, de asemenea, rugat să meargă la departamentul de poliţie locală pentru un scurt interviu, care se face pentru a dovedi că acesta se califică pentru cetăţenie. Aici solicitantul trebuie să demonstreze că poate vorbi suficient de bine limba franceză. Acest lucru poate fi un proces lung şi stresant.

Dosarul cererii ar trebui apoi să fie trimis la Mairie, care îl va trimite la ministre chargée des naturalizations.

Cât timp durează procesul de obținere a cetățeniei?

Din momentul depunerii dosarului, acesta poate dura între unul şi doi ani.

Trebuie să renunţ la cetăţenia mea actuală?

Acest lucru depinde de ţara în care sunteți în prezent un cetăţean. Legislaţia Republicii Moldova permite cetăţenia dublă.

Pierderea cetățeniei franceze

Pierderea automată din cauza nefolosirii

Persoana care și-a stabilit reşedinţa în străinătate, precum şi cea a strămoşilor săi, mai mult de cincizeci de ani în urmă şi nu poate prezenta nici o dovadă de naţionalitate franceză pentru el, sau pentru strămoşii săi de origine franceză (documente franceze de identitate, transcriere a certificatului de registru civil, afaceri militare, etc) nu pot pretinde la cetăţenie franceză prin filiaţie.

Reședința unei persoane în străinătate pentru o perioadă de cincizeci de ani şi lipsa posesiei naţionalității franceze pentru două generaţii sunt acumulative. Aceasta se referă la cazul unei familii care posedă o altă cetăţenie şi care în mod deliberat a părăsit Franţa.

Atunci când se solicită un Certificat de naţionalitate franceză, judecătorul sau secretarul judiciar competent poate dovedi pierderea cetăţeniei pentru desuetudine.

Pierderea voluntară printr-o declaraţie

Toate persoanele majore cu reşedinţa obişnuită în străinătate, care dobândesc, în prealabil şi în mod voluntar o cetăţenie străină au posibilitatea de a subscrie o declaraţie de pierdere a naţionalității franceze.

Această declaraţie trebuie să fie subscrisă în limita de un an de la dobândirea cetăţeniei străine sau de la cererea acestei cetățenii în caz de căsătorie şi va fi în vigoare numai la data achiziţiei cetăţeniei străine.

Declaraţia poate fi semnată la consulatul de la locul de reşedinţă, prezentând următoarele dovezi:

Certificat de naștere.
Certificat de naţionalitate franceză sau dovada cetățeniei franceze.
Certificat de la autorităţile din ţara în care cetăţenia este achiziționată, precizând data achiziţiei, precum şi dispoziţiile legii străine aplicate la caz.
Certificat de reşedinţă obişnuită în străinătate.
Pentru bărbați mai tineri de 35 de ani, document de certificare de la biroul naţional de servicii în conformitate cu serviciul naţional.

Pierdere voluntară prin decret

Persoanele care nu pot apela la o declaraţie (copii minori sau minorii francezi sau adulții care au deja naţionalitate străină mai mult de un an, cu excepţia celor de consimţământ) au posibilitatea de a renunţa la cetăţenia franceză printr-o decizie a publicului.

Acest mod de aplicare pentru a renunţa la cetăţenia franceză este transmis la consulatul de la locul de reşedinţă care prezintă următoarele documente:

Certificat de cunoştinţe şi/sau certificat de căsătorie ale părţii interesate, precum şi toate informaţiile în ceea ce priveşte locul şi data de naştere ale părinţilor şi, dacă în sens contrar, ale părinţilor soţiei.
Indicaţii cu privire la dispoziţiile prin care naţionalitatea franceză este deţinută.
Certificatul de cetățenie eliberat de către autorităţile competente.
Motivaţii ale solicitantului, situaţia familială, caracterul temporal sau permanent a stabilirii sale în străinătate.
Aprobarea consulatului.

Migratie.md

We know everything about safe migration

Franţa

Înregistrarea cetățenilor UE care vin în Franţa

*Cetățeni non-UE care vin în Fran***ța

Permise de ședere pentru cetăţeni non-UE

Există patru tipuri de permise de şedere:

Permis de ședere temporară (Carte de Séjour temporaire) valabil pentru un an

Străinii nou-veniți pot fi solicitați să fie testați cu privire la competenţele lor în limba franceză (scris și oral). Dacă rezultatele nu sunt satisfăcătoare, sunt necesare lecţii de limbă franceză.

Cererea pentru permis de şedere (Carte de Séjour)

Pentru aceasta se necesită: o dovadă de identitate, a situaţiei familiale, adresei şi alţi factori care corespund cu motivul pentru şedere (muncă, studiu, pentru pensionare / altele).

Asigurări de sănătate speciale

Asigurări de sănătate pentru persoanele cu dificultăți

CMU, Asigurare de sănătate universală

Cum să aplicați pentru CMU?

AME, Asistența medicală de stat

Cum să aplicați pentru AME?

Permise de muncă

Condiții de muncă

Categorii de muncă pe cont propriu

Recunoașterea diplomelor

Locuri de muncă pentru străini

Au pair

Securitate socială pentru angajați

Asigurare de invaliditate

Formular de cerere de viza (versiune engleza)

Formular de cerere de viza (lung sejur)

Tipuri de vize

Vize de Lung sejur